Mulţumesc
Plecare de la ziar, nostalgie, tristeţe şi alte nimicuri enervante de muritor. Numai că mi-au explodat în faţă texte care m-au lasat masca, texte scrise de prieteni buni, cu unii mă văd tot timpul, cu unii nu m-am întîlnit niciodată (Cătălin Tolontan, de exemplu). Nu sînt nici aşa de bun, nici aşa de mişto, nici măcar cu atîta bun simţ cum au scris ei. Am păcătuit, m-am umflat ca un burete de atîtea laude (promit sa ma storc bine de placeri de astea vinovate si s-o iau usurel de la capat). Sînt fericit că ştim unul de altul. In caz ca se duce lumea de rîpă, ne putem baricada într-o căsuţă la ţară cu grădină mare şi multe pisici şi am avea multe de vorbit. Aici, aici si aici. Multumesc.
Si o nota: voi continua sa scriu pe blogul acesta (care se va muta curind de pe cotidianul.ro) si vom da drumul (via F5) curind la un portal de bloguri si de dezbateri. Asa ca n-are rost sa ne luam „la revedere”.
