RSS Feed

Daca ai carte, ai parte?

vezi toate articolele de
25 Jul 2013 la 11:18 5 comentarii 1210 vizualizari.

Când eram în clasa I, parcă, ne-a întrebat învăţătoarea ce vrem să “ne facem” când vom fi mari. Unii au răspuns doctor, alţii profesor, învăţător, astronaut, mă rog, nu mai ştiu exact ce au spus ei. Însă mi-a rămas întipărit în minte momentul răspunsului meu. Spus cu toată sinceritatea, cu jind şi mândrie. Vânzătoare la cofetărie. Ţin minte că învăţătoarea noastră dragă a făcut o scurtă pauză, n-a schiţat zâmbet şi nici nemulţumire, atâta doar, m-a privit lung şi a trecut la un alt copil. Am intuit de pe atunci că n-a fost tocmai în regulă răspunsul meu.

Anii au trecut, prin clasa a VIII-a m-au întrebat părinţii care, cum, încotro. La Arte Plastice şi Muzică, am răspuns atunci. Prin urmare, m-au înscris la mate-fizică. La sfârşitul liceului, aceeaşi întrebare. Filosofie, psihologie, înspre astea înclinam scrutând orizonturi, căci pe atunci conta doar clipa. Şi m-au dat la Litere.

Tata a fost dintotdeauna un bun orator al discursului motivaţional al căror exemple comparative alăturau cele două destinaţii clişeu „coada vacii” şi „sapa” cu ipostazele de „doamnă” şi „profesoară”. În calitatea mea de  „brânză bună în burduf de câine”, înţelegeam rostul sfaturilor, ştiam că ce-mi zice e ceva ce trebuie zis, băgat în capul copilului tău, însă mari diferenţe între „sapă” şi „stilou” nu sesizam. Ştiam că muncind câştigi bani şi nu poţi trăi fără aceştia, dar mai înţelegeam şi că e cu mult mai bine să-ţi placă munca ce-o prestezi. Ei bine, de la idealul copilăresc de a vinde prăjituri din care, se subînţelege, să mă înfrupt pe alese de dincolo de tejghea, a urmat un lung şir de indecizii şi neputinţe, cum că, în fapt, nici acum nu ştiu cu exactitate ce meserie, profesie mi-aş putea-o asuma fără urmă de-ndoială. N-am ştiut, nu ştiu ce-mi place.

Părinţii generaţiei mele şi-au dat copiii la facultate. Care copii, niciunul n-a răspuns la întrebarea „ce-o să te faci?” – cioban, dulgher, chelner, croitor, agricultor sau fermier. Am fost învăţaţi că onoarea, demnitatea, respectul şi împlinirea  derivă din ipostaza de a fi fost şcolit, de a avea o licenţă, de a fi intelectual. Tâmpenia asta ne-a fost inoculată de generaţia înaintaşă, care a investit în educarea unei sperate „elite” şi care, mai târziu, a sfârşit în mediocritate. Adică mulţi dintre noi. Nu tu, eu. Dacă prestigiul licenţiaţilor ar fi o culoare, probabil că acum ar domina tabloul studiilor autohtone. Şi datorită abundenţei în cauză, nici de prestigiu nu mai poate fi vorba. Păi ori suntem deştepţi, ori nu mai suntem! Cunosc, spun banalităţi. Cu toţii ştim treburile astea, nu? şi totuşi nu putem fără diplomele universitare.

Poate că şi de aici, atâta corupţie, atâta şmechereală. Poate că părinţii trebuiau să ne-nveţe mai multe despre stima şi respectul de sine şi împlinirea autentică, personală.

Pentru că în loc să fim fiecare la locul lui, ne chinuim să-ncăpem cu toţii sub aceeaşi pătură socială, vrem bani pe muncă intelectuală. Eu îi admir, invidiez pe meseriaşi. Pe oamenii care câştigă bani şi, implicit, respect pentru munca lor cinstită, care o fi ea, fără a fi promovat vreo facultate. Pe ăia de-şi fac lucrul temeinic, pe ăia cumsecade. Ei ştiu ce fac în viaţa asta, la naiba, ei sunt zen. Eu nu prea.

Să încheiem aceste rânduri cu musca-n lapte şi nuca-n perete, amuzându-ne pe seama unei afirmaţii ce aparţine Oanei Lis: “Abia când am citit Kama Sutra, mi-am dat seama că dacă ai carte, ai parte”.

Sursa imagine

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
 



5 comments
  • 1

    ?!

  • 2

    Asta a fost o întrebare retorică, sau te-ai prins deja!

  • 3

    „ … Tâmpenia asta ne-a fost inoculată de generaţia înaintaşă … ”

    Da, generaţia înaintaşă (după o experienţă de vreo câteva sute de ani) a ajuns la o tâmpenie de concluzie. Şi noroc cu tine că ne-ai luminat.

    Dar am o nelămurire. Tu ai carte?! Că după

    „ … al discursului motivaţional al căror exemple comparative … „,

    ” … ce poate invata un copil de 4 ani din Soacra cu trei nurori … ”,

    ” … În condiţiile în care nu ne încurajăm copii a deveni telemani dependenţi … ”

    nu-mi prea dau seama!

  • 4

    “Cine are carte funciara are parte de teren” – proverb transilvanean. Niciodata nu a existat proverb in Romania : “Cine are carte are parte” pentru ca si acum 200 de ani si acum este fals.

  • 5

    ai perfecta dreptate in ceea ce spui. ma “macinau” aceleasi framantari dar nu stiam sa le expun atat de frumos…

Comentează

Pentru a aparea comentariul dvs direct pe site, trebuie sa va inregistrati, sau sa va logati daca aveti deja un cont.
Comentariile anonime vor intra in moderare


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala
M-am născut în zodia capricornului, altminteri s-ar putea spune că sunt un fel de ţap ispăşitor. Nu mă remarc prin superlative, haruri şi iscusinţe aparte, sunt încăpăţânată, pentru unii previzibilă, pentru cei mai mulţi, nu. Mi se spune Cudi, simplu, sunt sinceră şi  incompetentă pe toate planurile, obsesiv-compulsivă (holică) şi încontinuu însoţită de al meu fidel şi imaginar tovarăş de drum, Sancho Panza. Care imaginaţie-mi tinde spre patologic dar e consistentă, suficient cât să molipsesc cu închipuiri cea mai de preţ reuşită a vieţii mele, cea mai frumoasă prinţesă, the one and only, fetiţa mea (parafrazând un prieten, “Cudi 2.0, acum, cu mai mult
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

2012 2013 alegeri alex mazilu articol Artă bani barbati blog București campanie carte carti Chisinau cinema copii copil copilarie critica dragoste educatie familie Fashion femei femeie fericire film filme fotografie Franta frumusete imaginaţie inspirat instantanee interviu iubire Job lansare libertate literatura mare Mirela Retegan Moldova munca muzică oameni o fraza online o poza parinti parlament pasiune Paste Pdl plagiat politică post poveste poze psd publicitate razboi reclama revista români România sanatate scandal soare spectacol spot suflet timp top TV umor vara Very Happy Victor Ponta violenta

© 2010 - 2013 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!