RSS Feed

Revolutia sinceritatii

vezi toate articolele de
11 Mar 2010 la 15:24 15 comentarii 564 vizualizari.

Ma urcasem astazi intr-un troleibuz, in drum spre servici, si, dupa ce am asteptat 20 de minute in viscol, cautam un loc. Mai era doar unul  vis-à-vis de un om batran si amarat, imbracat ponosit si rosu in obraji ca vinul. Tinea strans cu mainile doua plase de rafie pe scaunul de langa el si se uita trist la oameni. M-am asezat acolo si am inceput sa ma gandesc la ce am de facut astazi, uitandu-ma afara la ninsoarea de martie.

La urmatoarea statie urca mai multi oameni si batranul din fata mea se chinuie sa ia plasele grele, sa le tina in brate, pentru a elibera locul de langa el. Se aseaza atunci un domn, destul de indecis, mai mult spre marginea scaunului. Nu sta mult si se ridica sa se mute imediat ce alt scaun se elibereaza. Batranul s-a uitat cu si mai multa tristete acum, la cel caruia ii facuse loc si s-a ridicat.

Ma uit si eu cu tristete la el. Deodata, ma intreba preocupat, cu sinceritate:

-          Ochelarii tai, sunt de vedere?

-          Da.

-          Si ce dioptrii ai?

-          -4,5.

-          Oooo…

-          De ce, nu vedeti bine?

-          Ba da, asa cand ma uit vad bine. Doar cand beau, vad dublu.

-          Toata lumea… Pei, nu mai beti.

-          Eeee si Domnul Iisus Hristos a mancat si a baut.

-          Da, dar nu prea mult.

-          Da…

-          Bine, aveti grija.

-          Multumesc. La revedere.

-          La revedere.

A zis atat de natural “Doar cand beau, vad dublu” ca m-a tulburat. Am zambit apoi tot drumul pana la lucru gandindu-ma la sinceritatea oamenilor simpli. Oameni dintr-o bucata. Pentru ei lucrurile sunt asa cum sunt. Fara ascunzisuri, interpretari, amageli, maguleli sau politeturi. Problemele lor nu sunt de natura psihica. Nu o sa vezi la ei nevroza sau psihoza, atat de intalnite in societatile moderne. Problemele lor sunt cele de zi cu zi si ignoranta celor din jur.

M-am uitat de curand la un film – “The invention of lying”. In lumea povestita aici oamenii spuneau intotdeauna ce gandeau si spuneau adevarul. Spre exemplu, cand cineva suna la servici sa spuna ca nu vine in ziua respectiva zicea: “Nu, nu sunt racit, doar ca ma dispera locul ala!” sau altcineva zicea: “Vai, bebelusul tau e asa de urat! E ca un pui de sobolan”, sau, inainte de o intalnire: “Nu sunt prea incantata de intalnirea noastra, dar gandul ca as putea ramane singura tot restul vietii mele ma sperie”. Filmele erau doar relatari istorice iar reclamele… “Pepsi. Pentru cand nu este Cola-Cola”.

Foarte amuzant filmul, foarte amuzanta si intalnirea de dimineata. Ma fac sa ma gandesc: cum ar fi sa incepem sa spunem exact ce gandim? Cred ca am avea mult mai putine probleme si nu am mai avea frustrari. Am fi mai suparati fiindca am auzi mai multe refuzuri explicite, insa poate ne-ar ajuta. Sa auzim la interviu exact ce nu le-a placut. Sa auzim de la parteneri exact ce nu le place la noi. Ar fi mult mai clar atunci ce avem de imbunatatit, pe ce sa mizam mai mult sau, daca nu se mai poate face nimic, sa stim ca nu ne potrivim si sa mergem mai departe.

Sprite a inceput sa spuna pe bune

Pot Noodles au recunoscut ca sunt junk food

Oamenii de publicitate si-au dat seama ca exagereaza

Aderam si noi la revolutia sinceritatii?

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
 

Etichete:


15 comments
  • 1

    Ba sa te fereasca bunul Dumnezeu sa intalnesti numai oameni sinceri .Mai ales ca esti femeie.O minciuna bine aleasa face cat zece adevaruri prost plasate.

    alt Bagator de seama
    2010-03-11 16:02:06 | Raporteaza
  • 2

    E si riscanta sinceritatea asta. Uite, daca tu iti intrebi prietenul “Nu-i asa ca m-am ingasat?” si el raspunde “Asa-i, putin”, ce zici, scapa doar cu capu’ spart?

    Asta in gluma. Uneori insa minciuna este obligatorie. Ce-ai gindi despre un medic care-i spune pacientului “Buna ziua! Aveti metastaza in faza terminala. 3-4 luni”?

    PS: sobolanii au niste ochi inteligenti

  • 3

    Mie mi s-ar parea grozav. Iti dai seama cati neuroni salvati de la moarte, din tortura datului cu presupusul si ghicitului de intentii? Gata cu’Oare ma iubeste?’sau ‘Ce impresie oi fi lasat la interviu?’. Si apoi, ce schimbari in politica ….

  • 4

    Helu! Sunt absolut impresionat de subiectul ales de tine. Si asta nu neaparat pentru “politically correctness”-ul lui, ci pentru ca experimentez, de cca un an, valoarea acestui element cazut in derizoriu. Nu intru in amanunte despre de ce si cum (povestea probabil e interesanta doar pt mine), insa pot sa-ti spun cam care ar fi problemele si beneficiile. Sa incepem cu primele: 1. Oamenii mint si se mint. Nici nu-ti imaginezi cat. Pentru un observator avizat este evident ca mai tot ce credem despre lumea inconjuratoare este bazat pe auto-manipulare. In atare conditii, a fi sincer cu oamenii devine o povara, nu sunt dispusi sa-si schimbe imaginea buna (si, in general, cosmetizata) despre ei (e, daca vrei, varianta moderna a blestemului Casandrei). 2. Inevitabil, ca efect al problemei de mai sus, vei avea parte de dezamagiri si frustrari, mai ales cand vin de la oameni la care tii. 3. Vei fi nevoita sa mai si minti, din cand in cand, sau macar sa faci compromisuri, altfel va fi greu de mentinut un statut social normal.

    Beneficiile, pe de alta parte, merita tot calvarul: 1. N-am spatiu de detalii tehnice, dar trebuie sa ma crezi ca dispar indoielile, complexele, invidia, dualitatea, tot ce chinuie, in general, personalitatea omului modern. Stiu ca pare neverosimil, dar, odata ce elimini, in orice situatie decizionala, orice varianta in afara de aia corecta moral, totul devine extrem de clar. 2. Implicit iti cresc respectul de sine, increderea, buna dispozitie si tonusul. 3. Desi cateodata vei avea parte de dezamagiri, oamenii iti vor parea fascinanti, ii vei intelege mult mai usor.

    Ar fi multe de spus, dar ma opresc aici ca sa las loc de “buna ziua” si data viitoare.

  • 5

    Ah, apropos, Bagator de seama pare condamnat la nefericire, din punctul meu de vedere…

  • 6

    ar parea ciudat si chiar infricosator sa spunem si sa ni se spuna intotdeauna adevarul. dar e o chestie de obisnuinta. daca ne-am si nascut si am fi crescut intr-un mediu de abosuluta sinceritate, ar fi ceva firesc si nu ne-am simti jigniti, raniti sau suprinsi de adevar (ca in film).

    oricat de interesant ar fi exercitiul, cred ca ar fi aproape imposibil sa pui doi oamni in fata si sa le zici: pt. cinci minute, va spuneti numai ce ganditi cu adevarat. suntem prea obisnuiti cu disimularea.

  • 7

    Traimi in lumi pline de concesii si complaceri. Avem idei preconcepute despre ce se cuvine si ce anume nu. Si feresca Dumnezeu sa nu te incadrezi in ciurda!!! Dar hai sa facem un experiment! La modul cel mai serios! Cantatul de exemplu este cel mai natural lucru de pe lume. Poate cea mai pura exprimare a unei stari, pe langa o lacrima si un ranjet profund. Maine dimineata cand te urci in troleibuz sa incepi sa canti in gura mare! Dar tare de tot! Sa te auda toti! Te voi astepta sa-mi spui cum a fost! :-)

  • 8

    - Tell me the truth! - You CAN’T handle the truth!!!!!!!

    Daca sinceritatea ar fi fost usor de acceptat si ar fi avut atatea plusuri, oare nu ar fi fost imbratisata mai bine de societate de la inceput? In loc sa ne ascundem in spatele disimularii?? Poate ca asa cum ’s-a votat’ de-a lungul timpului ca …de exemplu, copiului ii e mai bine intr-o familie cu doi parinti normali evident, sau ‘mai bine bogat si sanatos decat sarac si bolnav’ :) poata asa ’s-a votat’ si cu sinceritatea…mai subtire ca e mai bine. Zic si eu…

  • 9

    pai eu cred ca a-ti dat de un om normal.un om care isi accepta propriile defecte. si atata vreme cat nu fac rau nimanui nu stiu de ce “defectele” ar fi defecte. ce razbate din post este usurinta cu care omul isi accepta defectele. si eu cred ca asta vine din usurinta cu care cei din jurul lui ii accepta defectele. a-ti dat de un om inconjurat de oameni ce il iubesc.

  • 10

    @Mishamojo: Multumesc pentru ca ai impartasit din experientele tale. O s incerc mai cu sarg de acum, sa fiu sincera :)

  • 11

    @CristinaD: Cred ca este mai bine fiindca este mai comod. Dar asa este comod si sa nu te duci la scoala, sa mananci numai junk food, sa stai toata ziua in pat… Cred ca trebuie sa aparam sinceritatea ca pe o valoare. Face bine sa ti se spuna ce gresesti chiar daca doare fiindca doar asa poti avansa, te poti autodepasi :)

  • 12

    n-ai facut experimentul? :-( pacat!

  • 13

    @black leviathan: inteleg ce vrei sa spui, ca sinceritatea la fel cum e cantatul in public nu se face fiindca ii deranjeaza pe ceilalti. dar pe cand cantatul deranjeaza si atat, sinceritatea cred ca are efecte benefice pe termen lung :) dar poti incerca tu sa canti :)

  • 14

    ai inteles si nu prea. dar poate nu m-am axprimat chiar cum trebuie. o societate functionabila are nevoie de “pacturi” morale. si aici ajung la esenta: ce este bine si ce este rau. cine da definitia? este doar un pact moral al societatii daca este bine sau nu sa cantam in gura mare in trolibuz. Si daca nu o fac desi as vrea s-o fac ma autodisciplinez si mint. Fac o fatza enervata ca nu pot canta, si tu care stai pe scaunul din fata mea te gandesti: bai ce fata face asta, cred ca explodeaza imediat de nervi!

    Deci ce e bine pentru mine, poate ca nu e bine pentru tine…totusi trebuie sa coexistam! Cred ca pe oameni nu i-ar deranja sa cante cineva langa ei…dar fara sa se intrebe prea mult de ce canta, l-ar baga in camasa de forta!

    In alta ordine de idei, daca ma gandesc bine, cred m-as satura duca vreo doua zile sa mi se tot spuna adevarul! Cine mi-ar mai gadila mie atunci orgoliul?

  • 15

    cred in sincronicitate si deloc intamplator am citit articolul tau. M-a emotionat profund… si asta deoarece cred ca numai adevarul ne poate aduce ajuta sa intelegem libertatea, care devine sublima atunci cand este si compasiva. Ma bucura ceea ce ai scris… Multumesc!

Comentează

Pentru a aparea comentariul dvs direct pe site, trebuie sa va inregistrati, sau sa va logati daca aveti deja un cont.
Comentariile anonime vor intra in moderare


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala urmareste-i pagina de Twitter urmareste-i pagina de Facebook LinkedIn
Despre mine - cel mai bine ma caracterizeaza rezultatele testului Jung - http://similarminds.com/jung.html :)
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

2012 2013 alegeri alex mazilu articol Artă bani barbati blog București campanie carte carti Chisinau cinema copii copil copilarie critica dragoste educatie familie Fashion femei femeie fericire film filme fotografie Franta frumusete imaginaţie inspirat instantanee interviu iubire Job lansare libertate literatura mare Mirela Retegan Moldova munca muzică oameni o fraza online o poza parinti parlament pasiune Paste Pdl plagiat politică post poveste poze psd publicitate razboi reclama revista români România sanatate scandal soare spectacol spot suflet timp top TV umor vara Very Happy Victor Ponta violenta

© 2010 - 2013 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!