Blogul fără însuşiri

    S-a extins domeniul muncii! Mi-au făcut blog la job. Poate îmi mai fac unul personal, unul pentru atunci cînd sînt blocat în trafic şi unul pentru cînd dorm.
    Nu sînt un tip comunicativ. Îmi aleg cuvintele de zece ori pînă zic ceva. Aveam profilul perfect de loser informatician (am şi făcut liceu de info, de altfel). M-am virusat, am dat la litere, am terminat litere, m-am intoxicat de litere, am şi predat pe la litere, nu aveam din ce să trăiesc şi mi-am luat un job care se baza pe scris: jurnalismul. Eu credeam că se bazează şi pe citit, dar m-am înşelat: se întemeiază foarte mult pe comunicare isterică şi grafomanie. Ceea ce trebuie să devin şi eu, grafoman şi isteric, fie că vreau, fie că nu, fie că pot, fie că nu. A trebuit să-mi modific profilul psihologic şi să scriu mai mult decît gîndesc.
    În fond, cu toţii am evoluat pînă ne-am rupt! Se presupunea că civilizaţia va merge către mai bine. Eu înţeleg prin „mai bine” un consum nesfîrşit, lejer de cărţi, muzică, film, mese bune cu prietenii. Timp mult de conversaţie relaxată şi de frecat menta la înalte standarde. Dar civilizaţia a evoluat, cică. Şi atunci trebuie să mă zbat de trei ori mai mult decît bunică-miu numai ca să am un acoperiş sub care să stau. Aşa că scrie, băiete, scrie. Nu e amuzant?
    Voi posta aici ce mă duce mintea. Am mare încredere în puterea culturii populare amestecate inteligent cu aşa numita cultura înaltă: o să vă împroşc cu păreri, aşadar, despre cărţi, muzici, filme, media şi ce-o mai veni în zonă. Popcult-ul e singurul cult valabil pentru omul modern, singura modalitate de apărare de şi mai multă muncă, de mult prea multă muncă, de infinit de multă muncă. Măcar să muncesc cu şi pentru lucruri pe care mi-ar plăcea să le consum într-o viitoare viaţă de stat degeaba. Enjoy.

    Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here