Misterioasa moarte a misterioasei Raluca Stroescu

    Moartă de epuizare, moartă de la prea multă muncă… Cazul Raluca Stroescu a infierbintat netul, ziarele, televiziunile. O colegă mi-a arătat amploarea pe care o luaseră discuţiile încă de la începutul săptămînii. Pe forumuri toată lumea specula, judeca, amenda. E incredibil ce tsunami emoţional a putut sa produca acest caz, perfect pentru orice angajat sa se identifice cu o femeie tinara „moarta cu doua dosare de audit in braţe”… Cîteva dintre motivele pentru care această misterioasă moarte a unei misterioase necunoscute a suscitat atîta interes:
    1. împărţirea bruscă în două tabere: angajator şi angajat. Moartea din epuizare a trezit în fiecare din tabăra numeroasă a angajaţilor un puternic sentiment „de clasă”. A fost scînteia care transformă o nemulţumire acumulată treptat într-un soi de explozie, măcar una de opinie. În rîndul angajatorilor a declanşat mai degrabă o tăcere jenată.
    2. ura pentru companii mari şi multinaţionale e deja un fapt şi la noi, pe de o parte dintr-un sentiment cool de fight-clubber :), de cealaltă dintr-un sentiment de nedreptăţire. „mîna de lucru ieftină” pe care nu ne mai săturam să o ridicăm în slăvi a obosit şi ea. vrea recompensă rapidă. vrea să trăiască bine după un efort prelungit. admiraţia pentru Vest (sau pentru regimul de lucru intens impus de firmele mari şi cu cîştiguri pe măsură) se stinge încet, cum era şi de prevăzut. Se stinge odată cu un complex de inferioritate românesc extrem de dezvoltat.
    3. netul aprinde ca o flamă orice zvon. Cît de important a fost acel anonim care a formulat moartea Ralucăi Stroescu în maniera care a cutremurat media, „moartă de epuizare”! A fost şi o chestiune de alegere a sintagmei.
    4. Mii de locuri comune se înghesuie să completeze mitul. Anorexia, femeia singură cu pisici etc etc. Un alt mare mit e distrus. faptul că în România nu se munceşte. Se munceşte mult, isteric şi de multe ori cu naivitate. Aici intervine ura profundă pentru modalităţile vestice de stimulare, care pot avea efecte crude asupra unor angajaţi cu derapaje către workoholie.
    5. Părerile cum că nu a ucis-o munca devin inutile şi periculoase. Evident, nu te poţi avînta împotriva unui val de semne, de „dovezi” emoţionale care confirmă mortea prin epuizare.
    6. din toată agitaţia provocată de acest caz aş reţine voinţa unei mulţimi apreciabile de angajaţi de a-şi reconfirma dreptul la timp liber şi dreptul la muncă în condiţii decente. Nu mai e ca în secolul XIX. Revoltele nu vin de jos în sus. Ci din multinaţionalele bine plătite în jos… Şi nu se lasă cu revoluţii. ci cu salarii şi mai mari şi cu manipualrea şi mai inteligentă a angajatorului.
    7. Veşnica problemă a repartizării orelor de muncă a izbucnit din nou. Aşa cum a izbucnit problema muncii prost manageriate, dezlînate, epuizante.
    Am auzit acum pe un post de televiziune că mai mulţi concurenţi şi-au anunţat participarea la concursul pentru postul Ralucăi Stroescu.
    Cf Cotidianul Inspectoratul Teritorial de Muncă ar putea amenda E&Y cu sume cuprinse între 1500 şi 3000 RON. cam cît bonusul pe care-l poate încasa acolo un angajat sîrguincios.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here