Cine vorbește prin Orlando Teodorovici?

    Ministrul finanţelor a zis asta:

    „Interesul Uniunii Europene, dacă suntem cu adevărat lideri, vorbesc de toţi liderii europeni, la nivel european, trebuie să fie acea coeziune, cu adevărat coeziune politică socială. Nu încarci şi întăreşti partea de Vest şi laşi restul de Europă prin fel de fel de condiţii, o laşi în afară. Deci, limitarea dreptului de a lucra. În ce sens că iar o să văd ştiri că Teodorovici vrea să reformeze Europa. Permisul de muncă să fie acelaşi ca şi timp în toate statele. Nu mai ai voie după primul permis să îţi reînnoieşti dreptul de muncă, ca să fii obligat să migrezi în Europa. Că aşa, dacă stă în Germania şi tot primeşte drept de muncă, păi nu o să se întoarcă cel din Germania care lucrează în veci în Croaţia, România, adică ţările de unde, poate, forţa de muncă a plecat. Deci, trebuie să fie o astfel de măsură discutată. Maxim 5 ani şi, după 5 ani, la revedere, te duci în altă ţară şi îţi cauţi loc de muncă”.

    Intervenţia merită mai multă atenţie decât înjurături antipesediste generice.

    Cum a ajuns Orlando Teodorovici să vorbească precum bună parte din liderii europeni ultraconservatori care visează în fiecare zi la muncitori de mâna a doua pe care să-i ai la mână cu tot soiul de îngrădiri ale drepturilor?

    Argumentul lui Teodorovici: politicile europene sunt pro-Vest şi slăbesc Estul. Problema e că România participă voluntar la oprimarea propriilor angajaţi care au perceput plecarea din ţară, în ultimele decenii, ca pe un drept salvator. Şi, pentru mulţi, asta a şi fost Măsurile procapital sunt cele care îi rup pe angajaţi, fie că e el european sau românesc.

    (Sigur, nu trebuie să băgăm în seamă indignări ipocrite precum a bosului PPE Manfred Weber care moare de grija lucrătorilor români din străinătate, nu moare de grija alocaţiilor egale, accesului egal la educaţie etc. – cu austeritate şi libertate-doar-pe-bani înainte)

    Ce l-a apucat pe Orlando? Nu e o nelinişte cauzată de inegalităţile sociale din UE, staţi liniştiţi. Traduc eu: el vorbeşte în numele unei pături de investitori din România care ar dori să aibă puterea de a exploata aici, nu acolo, exploatare pe bani mai puţini.

    Ăsta e nivelul doi, de după ura pentru leneşul care nu vrea să muncească pe doi lei.

    Teodorovici nu spunea prostia, dacă nu avea ceea ce se cheamă „confirmare de business”, confirmarea păturii „serioase”, „de statut” în România. Ăsta e nivelul doi, de după ura pentru leneşul care nu vrea să muncească pe doi lei. După cum ştim, dorinţa de a biciui sărăcanul să nu mai facă mofturi este de fapt MAREA UNIRE a userismului, pesedismului, digi şi antena3, liiceanu şi olguţa şi cum vreţi să-i mai spuneţi.  Toţi ăştia ascultă de „bietul” investitor, care biet investitor începe să aibă idei din ce în ce mai proaste pentru că e în criză de mână de lucru. După ce oamenii care primeau un penibil ajutor social au tot fost împinşi la diverse munci, condiţionându-li-se ajutorul, ideea de a restricţiona ultimul drept cu adevărat european – mobilitatea, dreptul la fugă – a venit firesc.

    Dreapta a sărit imediat pe Orlando. Vai e anti-UE!! Dar să vii toată ziua cu propuneri fascistoide împotriva săracilor nu e anti-UE?, userişti, penelişti sau ce-oţi mai fi.

    A spus deci ce a auzit de la ceea ce se cheamă mediul de business, de la diverse „elite de afaceri”, asociaţii patronale, camere de comerţ etc. Există un mediu de business pesedist? Nu, e irelevant să-l numim aşa, e un mediu de business din ce în ce mai naţionalist care gândeşte în termeni de îngrădire şi autonomizare. E transpartinic. Şi ingineria socială e specialitatea lui. Uneori e business subcontract de marile companii. Subcontractorul este esenţa pentru „antreprnoriatul” românesc. Până şi munca în stărinătate se face cu vămuire serioasă de aici, cu dumping social de care e mulţumită şi multinaţionala, şi firma de apartament estică.

    E naiv cine gândeşte că avem politicieni răi, şi elite capitaliste minunate nelăsate de politicieni să facă treaba. Nu. Ei îşi fac treaba cu mâna politicienilor. Aşa cum, acum 7 ani, Consiliul Investitorilor Străini schimba codul muncii fără probleme. Acum presiunea are aer naţionalist, direcţia fiind aceeaşi. Nu s-au schimbat neapărat actorii. Ce trebuie să reţinem e că ăştia nu au idei de rentabilizare decât cu noi şi noi inginerii aplicate direct forţei brute de muncă.

    Apărarea liberală a mobilităţii angajatului (nu mă refer la partidul cu pricina, ci la diverşi care se cred progresişti) sună cam aşa: nuu, vrem libertate de mişcare pentru lucrătorii români, dar fără să vorbim urât despre dubla măsura europeană, despre felul în care muncitorul român e nevoit să muncească pe drepturi mult mai puţine, şi nu trebuie să vorbim nici despre preţuri de transfer, nici despre alte forme de devastare socială discretă practicată aici în timp ce s-a pupat mâna investitorului.

    Migraţia muncii calificate, medici să zicem. Soluţia Orlando, limitarea mobilităţii. Soluţia liberală va fi mai eficientă şi e deja vehiculată de mai mulţi inteligenţi: privatizarea învăţământului. Mobilitatea costă. Vrei studii superioare? Scoate banul, fă un credit, plăteşte-l şi nu ne mai pasă cum recuperăm banii, oricum am devenit un micuţ hub de vânzare de diplome ieftin. Asta ar fi varianta acceptabilă, după unii care cum văd o problemă o privatizează.

    În fine, ce trebuie să înţelegem e că lumea nu se împarte în capital multinaţional şi autohton, lumea se împarte acum în angajatori care au nevoie de o mână de lucru mai captivă decât alta. În IT, de exemplu, facilităţile fiscale enorme (şi până şi alea evazionate în fel şi chip) au dus la o dezvoltare (alea cu explozia businessului IT trebuie tratate cu reţinere, nu e chiar aşa), dar e clar că mobilitatea mâinii de lucru nu e neapărat problema lor, lucrează cu salarii mult mai competitive decât alte ramuri. În alte zone industriale sau de servicii, exploatarea pe bani puţini rămâne esenţială. Şi Orlando repetă ce aude de la ei, nu spune vreo filozofie personală. Iar faptul că în elite de business-politice-intelectuale sunt la mare modă ingineriile astea pentru înlănţuirea muncii precare ar trebui să ne îngrijoreze la maximum.

    Conflicte reale între tipuri diferite de capital aduc pe scenă tot soiul de maimuţăreli naţionaliste şi globaliste. Inflaţia de marketing tricolor practicat mai abitir de multinaţionale pe aici mai ales în aceste zile, ne arată că prostiile din capul unui Orlando exprimă nişte realităţi: se visează la un capitalism paternalist, cât mai naţional, iar România vine şi aici la spartul târgului, toată UE e măcinată de idei protecţioniste după ce a fost bine tocată de capitalism globalist. În etapa globalistă s-a redus gradul de autonomie şi s-a erodat dreptul angajatului, s-au privatizat alte servicii vitale (suplinite apoi cu migranţi ieftini); în etapa autonomistă şi naţionalistă, diverse naţii ale periferiei UE nu cer să integreze redistribuirea, nu-şi cer partea leului din profiturile făcute pe teritoriile lor. Îşi cer doar sclavii înapoi.

     

     

     

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here