Nu mai e timp de vorbe, băgați înjurături direct

    Pentru că am auzit a mia oară incantat psalmul cu România quality, unionistă, care nu vrea să destrame Europa, interpretat cu talent de CTP;

    Pentru că am auzit și de cealaltă Românie proastă care ar vrea afară din UE și ar avea urâțenii în suflet și în minte, de aia votează cu PSD-ul,

    am dat o raită de câteva minute prin această Românie a binelui din spațiul public.

    Vadim Tudor cred că doarme liniștit pe unde e, Codrin Ștefănescu e puțin complexat. Românismul bun a trecut de etapa geek-cartier cu ”muie” și atât, e acum la etapa barocă, construcții arboresente de pizduieli amestecate cu morți de mamă și fantezii cu bolșevici (apropo, și CTP și toată pleiada tot continuă cu imaginarul antibolșevic – PSD-bolșevici, dzeule) etc.

    Jigodie, mizerie, muista, șteoarfă, proști, jeguri. Am pus la întâmplare, se pot colecta mii de nestemate din astea care împodobesc coroana inocenței europeniste române.

    Spumele astea la gură au legătură cu alegerile, cu surplusul de combustibil european antipesedist, dar mai ales ne ajută să nu vedem calm niște disfuncții nu de sistem, ci de logică. Justiția e bună cât timp e făcută de ai noștri, după aia nu mai e performantă, de parcă nu-s tot aceiași oameni prin tribunale.

    Să lăsăm intelectuali ex-clienți de regim – colajul e făcut din pagina de facebook a dlui Tismăneanu, dar puteam alege zeci de alte exemple asemănătoare – și să trecem la demnitari înalți. Șefa Înaltei Curți de exemplu. Cristina Tarcea a venit la bilanțul procurorului general cu o compunere-pamflet de clasa a patra: Tudorel Toader era vizat și nenumit, dar desemnat direct cu ”impostorul”. În rest, un trop epigonic eminescian despre cum suferea muza justiției oprimată de ”impostor”, nimic citabil. Argumentul perpetuu? Cu PSD nu are rost să dai argumente, să vorbești rațional, pentru că ei sunt iraționali. Și uite așa nu am auzit argumente ca lumea ani de zile, doar spume, după ce pesediștii au intrat în obsesia camarilei lor de conducere, cu răzbunarea pentru justiție defectuoasă, altă formă de iraționalism.

    Ce e clar e că s-a pierdut ceva prețios, și nu mă uit acum la Dănileț sau la diverse peronaje din justiție invitate de Antena3, s-a pierdut în general corespondența între funcție administrativă și registrul lingvistic aferent. Judecători pamfletari, procurori cu glumițe la ei (vă amintiți rechizitorii cu glume ”copypaste” care s-au și făcut deja de râs în instanță), e toată lumea în bătaie cu nămol.

    Nu mai e timp să discutăm, PSD-ul e răul absolut, cine discută, cine are chef de întrebări e un bou, un pesedist la rândul lui etc. Ultimul exemplu clar e cu declarațiile conducerii nou înființatei secții de investigare a magistraților, de fapt o alveolă desprinsă de PSD-ALDE din atribuțiile DNA. Sigur că e damf politic cât casa, dar unde nu e? De ce să nu-l ascultăm pe șeful ăla ce spune, mai exact: spune cu subiect și predicat și cu cifre clare, oficiale, că a fost sarabandă de urmăriri antimagistrați direct legate de diverse dosare, fix după tiparul cunoscut până acum informal – nu ai un dosar bun fără un judecător bine prins în alte dosare (vezi modelul Arad). No, noi nu vorbim din astea care pot întina idealul. Zilele astea se iubește Kovesi și atât.

    Chiar nu sunt ăla care să invite la politețe, la ”să vorbim frumos”, tot ce aștept e să vorbim rațional, rațiunea e îngropată în onomatopee și pretenții incredibile că unii sunt mai români, mai europeni decât alții, că unii sunt vânduți, iar asta strigă niște vânduți notorii, și tot așa. Ne așteaptă doi ani electorali aiuritori. Violența de limbaj e clar potențată și de tradiții interbelice, că doar ”ciuma roșie” reprezintă o ”tradiție”, și de noi motoare trumpiste sau neocon-europene.

    Nu e timp de vorbe, fapte!, se strigă din mulțimea ”revoluționară” antipolitică, pusă pe ”curățenie”. Nu avem timp nici de fapte, dați cu înjurături direct!

    2 COMENTARII

    1. nu in toate publicatiile insa acum aveti din nou un div td-more-articles-box td-front-end-display-block care acopera textul in orice dispozitiv mai lat de 768. Poate cei care se ocupa de site reusesc sa-l regleze. Este pacat de continut

    2. Pai, domnule, cind eram prin liceu, parca, ni se preda la limba romana pamfletul lui Arghezi, „Baroane”, ca exemplu de literatura inalta, justificata de faptul ca tara era practic ocupata de trupe germane. Care este adevarul? Este stilul pamfletar acceptat, in momente de rascruce, sau nu? Ce ramine oamenilor de buna credinta sa spuna, cind tara este din nou asaltata, din interior, de data aceasta? Tentatia de a raspunde cu aceeasi moneda este foarte puternica. A fi „dragut” cu astfel de oameni si forte este foarte greu. Da, stiu, Mahatma Gandhi, si Martin Luthrt King au reusit in lupta lor cu mijloace non violente. Dar luptau cu niste forte din care faceau parte si ameni civilizati, ceea ce nu prea este cazul cu PSDALDE…

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here