PSD nu se poate bate decât singur. Nimeni nu-l ajută

    Dar cum se poate să mai votezi PSD, dar ce se întâmplă cu poporul ăsta, dar etc, cunoscutele întrebări venite fie dinspre naivi middle class bine intenționați, dinspre mase de aspiranți care vor să schimbe tot, dar nu știu exact ce, sau dinspre mulți rău-intenționați care întreabă deși știu răspunsul.

    Priviți programele și declarațiile liderilor dreptei. Putea fi Dragnea chiar mai cinic-derapat decât a fost – în ciuda protestelor, omul și-a urmat interesele personale făcând un troc social: iau măsuri pentru mai mulți (nu toți), voi ignorați treaba cu o eventuală curățare a cazierului. Mai mult, opoziția antipesedistă l-a ajutat susținând până în pânzele albe rămășițe ale unui vechi sistem de justiție cu puncte evident în neregulă. Radicalizații anti-PSD au dificultăți în a recunoaște derapajele din sistemul de justiție, justiția e bună cât timp saltă pesediști și punct.

    Nimeni nu provoacă PSD pe teritoriul lui: o minimă viziune integratoare, socială, cu preocupare pentru mai multe categorii. Mă refer la un liberalism clasic călduț sau la o social-democrație minimală. Nu există opoziție reală la PSD pentru că nimeni nu îndrăznește să-l atace dinspre stânga, ca pe un partid de dreapta cu unele programe ”sociale” pe care le aplică din ce în ce mai cinic în schimbul susținerii propriilor averi, propriilor avantaje. Până una alata, ceva măsuri sociale au fost luate și nu a apărt nicio competiție serioasă pe o viziune a redistribuirii (nu zice nimeni că trebuie taxată averea lui Dragnea, câtă o fi, nici cel mai isteric antipesedist)! Salariul minim a fost aplicat, deși, dacă era după dreapta, nu-l aveam nici acum. Or în Vest, dreapta nu are probleme cu salariul minim, nici chiar cu un venit minim garantat.

    PSD nu e atacat dinspre stânga – cu excepția Danielei Gabor de la Demos care a introdus în această campanie câteva teme și maniere de a anula false opoziții, BNR-PSD de exemplu, în favoarea unor propuneri social democrate clasice. Dar Demos nu și-a strâns semnăturile deci nu va fi prezent în alegerile europarlamentare. Iar aici nu e doar sabotaj electoral (prea multe semnături de strâns pentru unpartid nou). E o reflectare corectă a unei stări dezastruoase: au fost tolerate și propagate toate formele posibile de antisocialism, anticomunismul a ajuns la nivel barbar, până și intelectuali și artiști pretins de stânga au în bagaj cel mult ”nu există ideologii” și o normal-oportunistă către ideologia care livrează rente sau măcar supraviețuire: dreapta europenistă, dreapta de ONG, dreapta PPE sau măcar o dreaptă autohtonistă cu preamărirea unor lideri locli care au destui bani și inspirație încât să țină sub control neliniștea civică (vezi fiefurile liberale din teritoriu, în frunte cu Clujul).

    Foarte timidele încercări de integrare a cuvântului ”social” măcar din zona PLUS – era firesc să o facă măcar pentru că au luat sau iau atâția bani de la UE și tot știu că ”socialul” e bun producător de bani publici și susținere populară – s-au lăsat cu vânători de vrăjitoare și acuzații de bolșevism.

    Care sunt cele mai ”dure” critici ale USR și PNL? În afara de ”hoții” și ”comuniștii”, tot ce-și mai permit e să îi dea cu falsificarea cifrelor, deficitul și trădarea de țară (vezi Câțu, care din doi pași îl găsește pe Putin imediat părtaș în orice măsură economică). Or, PSD e atacabil tocmai pentru că în vremuri de creștere economică (care nu i se datorează) nu ia măsuri de protecție reală, nu întărește plasa socială, nu face mai onestă taxarea, mărește salariul într-o parte ca să crească unele costuri pentru absolut toți, și pentru cei din privat care au rămas excluși de la masa împărțelii etc.

    USR pare că sunt secretarii/secretarele de la vreun birou de informații corporatist. Când zic ”social” li se strepezesc dinții. Și asta din ignoranță, bineînțeles, pentru că au căzut victime propriilor scule ideologice rudimentare – dreapta pură și dură peste tot (numai pentru ei nu, mulți dintre lideri fiind rentieri sau ”de bani gata” destul de îndemânatici cu colectarea banilor ușori, din afara a ceea ce se numește ”piață liberă a muncii”).

    A câștigat prezidențialele în Slovacia Zuzana Čaputová. Bogdan Giușcă scrie, încercând să prevină noi generalizări cu ”vedeți ce bună e lupta anticorupție?”: ”De exemplu, în programul Progresívne vorbesc de inegalitatea în nivelul de trai ca fiind o problemă importantă pe care vor să o rezolve. USR-ul, din contră, nu au niciun cuvânt pe situl lor despre inegalitate, ci au numai poziții care ar avantaja pe cei care au deja venituri mari, exacerbând inegalitatea deja imensă din România. ”

    Candidata nu e de stânga, dar pare o construcție tipică liberal-oengistă care măcar a învățat să integreze business și obsesii cu investitori într-o narațiune mai amplă din care nu se exclud suspicios săraci, romi, inegalități etc.

    Una dintre strategiile neoliberalismului târziu a fost fix asta, Să ai măcar un pic de progresism, fake cum o fi, dar să-l ai. Dreapta în Romania gândește și pozează violent anti-sărăcime și se miră de ce mai rezistă PSD. Păi dacă vorbiți numai despre antreprenori? Să vă voteze acei mulți antreprenori. Oricum mitul antreprenoriatului s-a răsuflat de ceva timp, și acolo singurii rezistenți reușesc să ia ceva fonduri de la stat sau măcar să reziste din subcontractări. Mai degrabă votează antrperenorii cu PSD decât categorii care au deja salarii mult peste medie date tot de PSD – ce să faci, statutul se respectă, de la o sumă încolo devii de dreapta chiar și cu banii de la stânga.

    PSD-ul, dacă va cădea, va cădea strict după eroziune internă, de la faptul că oricât de solid și tradițional ar fi clientelismul, nu poți să ții un partid în picioare doar cu asta. În același timp electoratul vizat nu e teribil de mulțumit că l-au ajutat să supraviețuiască doar cu câteva zeci de lei în plus. Există un electorat de stânga alienat confiscat de PSD și pe care nu se bate nimeni. Iar electoratul liberal cu măcar o spoială de progresism e și el jenat de userisme gen Ghinea-Caramitru. În această situație ne aflăm. PSD nu se poate bate decât singur, și chiar depune eforturi serioase în această direcție. Numai că nimeni nu-l ajută.

    1 COMENTARIU

    1. “nu zice nimeni că trebuie taxată averea lui Dragnea, câtă o fi, nici cel mai isteric antipesedist)!“ – pai, Costi, asta ar insemna acceptarea de facto a averii lui Dragnea ca fiind dobandita pe cai legitime. Cred ca gresesti aici. Pentru bunuri materiale dobandite ilegal exista confiscare, nu redistribuire.

      ‘Radicalizatii anti-PSD au dificultăți în a recunoaște derapajele din sistemul de justiție, justiția e bună cât timp saltă pesediști și punct’ – moral schioapata abordarea, dar pot sa incerc la modul tentativ, experimental si de proba sa-i inteleg, lupta politica azi si in Romania e o cotonogeala de cartier, cu mai multe victime decat razboiul civil din Spania, si pur si simplu nu am ce face decat sa accept, chiar daca strangand din dinti, discursul USR strict aici si acum. Si ‘aici si acum’-ul este relevant si pentru ca intr-o maniera oarecum perversa sprijinirea unei atitudini sa spunem imperfecte moral are efecte secundare pozitive – electoratul se obisnuieste, usor asa, sa ceara socoteala, si sa nu considere chiar si un verdict al unei instante ca fiind ceva absolut. Alti parametri sunt, in premiera, considerati, ‘mici amanunte’’ gen conflicte de interese nerecunoscute, afilieri explicite sau evidentiate factual chiar in lipsa asumarii etc. Asta in sine e un progres, si odata marul cunoasterii muscat, nu mai este cale de intoarcere, este poate optimist dar nu imposibil sa te gandesti ca aceiasi abordare critica va exista si in perioada post-Dragnea (traiesc cu speranta ca voi vedea o perioada post-Dragnea, hehe, make a photo daca nu – nu ca sunt batran, dar cei douaj de ani ai lui Brucan arata a patruzashi easy). Cu alte cuvinte, desi inteleg de unde vii si ca facutul frate cu dracu’ pana treci puntea e o panta alunecoasa, trag speranta ca cei cativa ani de Dragneocratie in sfarsit au dezvoltat ceva anticorpi in peizanul roman, rural dar mai ales citadin. Da e caricatural aproape, dar si primii pasi ai unui copil, sau catel, sau vitel, sunt caricaturali. Cativa ani mai tarziu, o sa discuti cu un Doberman sau un taur.
      Catu – pai, chestia cu X sau Y vandut unor puteri straine, n special Rusia ca apeleaza la trauma istorica, e la ordinea zilei. Macar Catu are ceva de pus pe tapet, statutul lui Bimbo ala, ca-mi scapa cum il cheama, de la finante, la BII (banuiesc ca e secret de stat vegheat de ceva epoleti, la ce pisici ii trebuie Romaniei toata chestia) nu are cum sa nu dea nastere unor intrebari. De notat e ca banuiala exprimata public (ah, am uitat, se mormaie in barba hipstereasca ‘alegatia ‘) e individuala, specifica, si bazata pe material factual. In contrapondere, PSD zice USR et co ’ne-au vandut EU’ sau americanilor sau evreilor, masonilor, ecologistilor, filatelistilor, alora care posteaza pe Reddit, crescatorilor de girafe oarbe etc. ‘Ne-au vandut’? Posibil, este greu spre imposibil de decelat la niste politicieni asa de noi unde se opreste setul de valori si incepe apetenta pentru o maslinavde la un seminar EU, cu vedere spre functii, leafa, statut etc. Dar ce inseamna pentru rumanul de rand ‘ne-au vandut’? Pai, si tocmai aici e tragedia rumanului, vandutul ala e mai onest decat ne-vandutul ne-onestilor. Cum o dai, pica rau, esti fortat de imprejurari sa alegi raul cel mai mic. Daca ar fi dupa mine, as petitiona primaria din Roma sa ne permita sa adaugam pe Columna lui Traian, textul ‘Si dup’aia pentru restul istoriei daco-romanii au ales raul cel mai mic, cum s-au priceput si ei mai bine’.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here