Scutiri de taxe pentru jurnaliști? Nu merităm

    Am văzut ziariști populari spunând că nu vor scutiri de taxe pentru că ar fi un soi de mită de la stat pentru a închide gura presei. Argumentele morale în lumea presei mă fac să râd chiar dacă uneori au ceva sens.

    Nu poți pretinde eliminarea pensiilor speciale dacă ești scutit de taxe, spun unii ziariști după adoptarea unei legi în care presa e scutită de plata impozitului pe venit. Mi se pare ultima problemă. Astea sunt moralități de tipul ”noi nu ieșim în stradă pentru bani”, de parcă ar fi vreo mare mândrie. Să vă spun de ce consider totuși că acest ajutor nu face decât să adâncească un cerc oricum vicios în care se zbate ziarismul românesc.

    Presa e prezentată ca un business. Dar nu e un business clasic. Pentru că nu poate face profit direct decât dacă sapă mereu la limita jegului. Dacă dai cinșpe fakenewsuri pe zi, îți faci audiență sau rata de clickuri, apoi dezminți sau nici nu te mai obosești, nu se cheamă că ești ziarist, ești un soi de furnizori de stimuli tari.

    Nu doar la noi, în toată lumea bună presa câștigă prin influență indirectă. Și cea mai bună presă din univers are limitele ei jenante uneori. Să nu dau exemplul clasic cu Julien Assange, unul dintre cei mai mari jurnaliști ai lumii linșat în fel și chip de autorități sub ochii închiși ai unei bune părți din mass media. Pot da exemplul tratamentului la care e supus candidatul american Bernie Sanders, făcut zilnic praf cu fakenews-uri chiar de presa democrată, cea care teoretic ar trebui să-i fie favorabilă. De ce e complex acest business? Pentru că proprietarii câștigă indirect prin influență mai mult decât pot câștiga direct prin vânzarea de conținut. Dacă totuși se bazează pe vânzare de conținut, atunci nu rezistă decât dacă sunt prea bogați oricum și au și alte afaceri în trust, sau dacă reușesc să flateze centri de putere care oferă sprijin paralel.

    Eu spun că jurnalismul trebuie ajutat, dar nu scăzând la toată lumea taxele. Dacă scazi taxele, așa numiții jurnaliști care sunt vectori de imagine pentru putere vor câștiga și mai mult. Trebuie ajutată o anumită tematică, un anumit mod de a face presă. Trebuie ajutat jurnalistul prost plătit în defavoarea vectorului de imagine de mult ori cumpărat de fulgi cu tot de grupuri de interese de toate soiurile.

    De ce ar merita ajutată prea din România la grămadă când 80% din ea își trădează în mod constant publicul și misiunea cetățenească? Cel mai la îndemână exemplu e fie presa ”neoficial” guvernamentală, cea care a luat bani de la putere și a susținut necritic toate inițiativele  puterii în ultimele decenii. E fie exemplul cu susținerea intereselor private chiar împotriva publicului. De ce să mai ia scutiri de taxe o parte a presei care a scris despre bănci, despre industria privată, despre companii de asigurări ca și cum ar fi fost ghișeul lor de publicitate și relații cu publicul.

    Așa că nu e o fiță, nici o dare de ochi peste cap când spun că presa nu merită scutiri de taxe. Merită, dar doar în niște condiții: dacă e presă incomodă puterii, dacă nu iartă nici valul incredibil al supapelor private conectate la privilegii publice. Dacă dai bani aiurea și ălora care fac mișto de Vulpița și soțul ei (un show pe Antena 1 cu medii de peste 1 milion de telespectatori pe minut), miștouri care cuprind bagatelizarea violului și violenței, de ce să le mai și tai din taxele marilor ”creatori de presă”?

    Să mai spunem și în ce hal a fost slăbită presa de banii mulți dați la partide? Banii de campanie înghit redacții întregi. Singura apărare ar fi câștigarea unei autonomii. Poate sponsorizarea pe bucăți a emisiunilor sociale, de investigații, de comentariu cu adevărat incomod ar ajuta mai mult la autonomia unui anumit tip de presă utilă societății față de presiunile enorme venite dinspre poli de putere multipli: politici, de business, dinspre patroni etc.

    Cum identifici acel tip de presă? Foarte greu. Sindicalizarea e praf, organizații credibile de identificat presa cu rol social important sunt și ele praf. Dar nu e imposibil de făcut măcar o sponsorizare tematică.

    Ar mai fi de spus că presa e suptă de conținut și după schimbarea tehnologică majoră din ultimul deceniu. E valabil discursul că Facebook sau Google folosesc conținut și nu plătesc nimic. Că ar trebui taxați aici, iar apoi banii vărsați către adevărații producători de conținut. Numai că povestea e mai veche. Cabliștii distribuitori de net și TV ce vând? Vând cabluri sau vând conținut? Înainte de google, au fost și alții care au erodat businessul de presă și au făcut bani cu lopata fără să-și plătească o cotă normală din câștiguri.

    Deci da, așa cum arată presa acum, nu merită să fie stipendiată la grămadă. Alte soluții sunt. Fie încurajezi tinerii jurnalitși, plătiți oricum foarte prost; fie dai burse pentru anumite tematici; fie faci din jurnalismul pe bani publici un loc unde să-și dorească oricine să fie (adică deschizi  transparent porțile presei publice). Pare imposibil, dar se poate face.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here