Costache: e ca la mașini. Ai CASCO pentru boli grave?

    Am vorbit cu Victor Costache. E cam clar cu sănătatea: scoateți banul

    M-am întâlnit față în față cu ministrul Victor Costache la ”Jocuri de putere”.  Treaba este destul de clară: viitorul sănătății este unul privat, bolile intră pe o piață liberă, scapă cine își permite. Un moment interesant a fost comparația sistemului de sănătate cu sistemul de asigurări pentru mașini: RCA ar fi baza, pentru servicii complexe de sănătate va trebui probabil să vă faceți CASCO:

    Am încercat să scot de la ministru două chestii: să ne spună dacă ne va costa mai mult și să ne spună ce probleme vor fi cu accesul la sănătate. Am reușit doar prima parte. Rece, cinic chiar, fără mari nuanțe, ministrul ne-a anunțat că fie vor fi asigurări private paralele care să le asigure privaților profitul necesar, fie va reintra de la anul de pe vremea asta coplata. Când venea vorba despre accesul la sănătate, care e clar ca lumina zilei că va deveni și mai dificil din moment ce va implica costuri suplimentare pentru pacient, Costache ne explica principiul ”libertății pacientului” și ”banul urmează pacientul”. Când ”banul urmează ceva”, fie pacientul, fie elevul, acolo așteptați-vă la forțarea deschiderii unei piețe.

    Piața de sănătate din România este transferată peste noapte, și în volume mari, către privați. E business privat prin extragerea unor sume enorme din contribuțiile comune ale cetățenilor. Ca să fie și mai clar mecanismul: toți cei care muncesc dau niște bani ca să aibă dreptul la sănătate, dar Costache va cere și mai mulți bani dacă vrei să fii tratat cum trebuie în cazul unei boli grave. Deci e o piață dezvoltată artificial și rapid pe bani publici. Nici măcar nu se întâmplă clasic capitalist: investitorii aduc aparatură și servicii mai bune, iar oamenii apoi să încerce să intre acolo cu bani suplimentari. De ce nu se întâmplă asta? Pentru că, de fapt, sănătatea nu e profitabilă așa. E profitabilă doar dacă dai tunuri pe porțiuni mici și dacă extragi resurse publice e termen scurt. Tot ce e ”neprofitabil” va rămâne în sarcina statului.

    Din păcate, nu e doar Costache porpagatorul ideii de privatizare. El vine să concretizeze tendințe care se manifestă de foarte mult timp. Auzim că statul e corupt, că sistemul public e praf și soluția e mereu aceeași: să privatizăm, să le luăm banii, va fi mult mai bine cu o recepție frumoasă la privat. Costache e cumva și cavalerul apocalipsei din capul clasei de mijloc românești. O bună parte din cetățenii români nu mai au chef să accepte întărirea serviciilor publice, nu le mai înțeleg rostul. E o filozofie sinucigașă. Nici cei din pătura de mijloc nu o vor duce mai bine când le vor veni facturile pentru o boală serioasă. ”Alinierea prețurilor” cu UE înseamnă o lipsă de acces la sănătate cum greu ne-o putem imagina acum. Priviți doar ce s-a întâmplat când s-au introdus cardurile de sănătate, cele care triau simplu cetățenii: angajați la alb și restul lumii, neasigurate.

    Lumea a rămas șocată când Costache a dat exemplul  RCA-ului pentru mașini. Oamenii ca niște carcase unde mai schimbi o piesă, mai schimbi uleiul. Dar viziunea e de un realism de piață cinstit. Așa vede el lucrurile și așa vor fi dacă intri în capcana explicațiilor ”de piață”. Accepți că în momentul în care îi rupi mâna sau faci cancer intri pe o bandă de scanare ca la supermarket? Da sau nu? Aici nu există răspunsuri cu juma’ de gură. Cine are chef de luptă politică trebuie să lupte cu asta și punct. Astea sunt cele două mari filozofii: sănătatea ca drept cetățenesc sau sănătatea ca business. Între cele două viziuni sunt diverse grade de adaptare și reglementare. Ce oferă liberalii, ce vor și Iohannis și tot grupul lui, că doar nu face Cosache de capul lui toate astea, e fix trecerea banului public în cantități uriașe către zona privată și destabilizarea sănătății publice ca drept constituțional.

    Nu o spun de ieri. Vom ajunge să plângem după dreptul de a lua câte o bacterie într-un spital. Sănătatea publică e plină de probleme, le știm cu toții, de la șpăgi la mizerie. Dar nu e peste tot așa. Și, mai ales, nu e așa rău ca atunci când nici măcar nu vei avea dreptul să ntri în spitalul ăla mizer, cum o fi, care totuși îți mai dădea o șansă.

    Este singura bătălie valabilă a momentului. Anticipate, neanticipate, justiție, toate astea sunt niște abureli politice fără sens, în fapt o evitare a sensului politic al alegerilor. Vrem sănătate publică sau vrem să transferăm totul în privat, adică doar câteva zeci de procente din populație să mai poată avea acces la pachete complexe de îngrijire în câțiva ani. Deocamdată filozofia lui Costache are în spate alegătorii de dreapta care fie nu sunt atenți, fie chiar cred că se pot îngriji doar cu cardul în buzunar. Iar cei dinspre stânga nu sunt reprezentați cum trebuie. PSD a deschis cutia Pandorei cu coplata, a vrut să facă mici privatizări cu pași mărunți, începând de la imagistică și analize. Zeci de ziariști și analiști ne explică ce bună e privatizarea și ce comunist coclit ești dacă vrei sistem public solid. Lobby-ul e zdrobitor, cei care mai vor sistem public sunt practic lipsiți de apărare. Resemnați-vă sau luptați împotriva acestor pași ireversibili, cam astea mai sunt opțiunile.

    P.S. Alarma cu diverse paliere de atac privat la sănătate o tot trag de mult timp. Ce e clar că nu găsesc încă un public serios pentru așa ceva. Mai dau o dată reacția după ce am auzit proiectul de ordonanță, înainte să fie, într-o noapte, trecut printre alte 25 de ordonanțe:

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here