Alegeri cu orice preț. Fie și al vieții. Cazul Franței
Poate nu ar strica să privim spre Franța, dacă ținem cu orice preț să repetăm greșelile lor. La mijlocul lunii martie, cu două zile înainte de impunerea carantinei, Franța a organizat alegeri locale. Avea în jur de 5000 de infectări, nu aproape 50.000 câte avem noi acum. Avea puțin peste 100 de morți, nu peste 2000, câți avem noi acum. Ce au obținut francezii cu organizarea alegerilor? Din cauza pandemiei, o absență record. Au votat doar 45% dintre francezi, față de de 64%, câți votaseră la precedentele alegeri. Tot din cauza pandemiei, al doilea tur al localelor a fost reprogramat abia pe 28 iunie, iar rata de participare la vot a fost și mai slabă, de doar 40%. La două săptămâni de la primul tur, îmbolnăvirile au explodat. Ca să ne facem o idee, pe 15 martie, în ziua alegerilor, francezii aveau în jur de 900 de cazuri pe zi. În două săptămâni, pe 31 martie, ajungeau la aproape 7600 de cazuri pe zi, cel mai mare vârf epidemic pe care l-a înregistrat Franța de-a lungul întregii perioade de pandemie. Mai mult, jumătate din candidați s-au îmbolnăvit de Covid 19 la scurt timp după alegeri. Francezii au reușit să coboare simțitor curba îmbolnăvirilor abia în aprilie, după măsuri restrictive draconice. Un studiu al Institutului de Studiu al Muncii (IZA – Institute of Labour Economics), realizat în iunie, arată că, în următoarele cinci săptămâni după primul tur al alegerilor, s-a înregistrat și o creștere semnificativă a ratei deceselor în rândul populației în vârstă de peste 60 de ani. Specialiștii care au lucrat la studiu au recomandat guvernelor să fie prudente în ce privește decizia de a organiza alegeri în următoarele luni de pandemie.
Trăgând linie, este clar că, din cauza temerii de infectare, vom avea o prezență foarte slabă la vot, caz în care ne putem întreba câtă legitimitate vor avea aleșii locali? Vom avea cu siguranță o creștere a cazurilor de infectare și, inevitabil, a numărului de spitalizări și decese. Va fi meritat?
Cum vom coborî curba infectărilor după alegerile din septembrie? De restricții majore nu poate fi vorba câtă vreme, după locale, mai avem un rând de alegeri, cele parlamentare. Guvernanții nu vor fi dornici nici să-și pună în cap electoratul, nici să oprească economia din nou, așa cum au făcut în primăvară. Așa că se anunță o iarnă grea, în care epidemia de coronavirus și cea sezonieră de gripă vor face ravagii, mai ales că și copiii vor reveni la școală parțial sau total.
Și totuși de ce politicienii nu vor să audă de amânarea alegerilor? Ce îi face să meargă înainte cu planul lor de sabotare a sănătății publice? De ce nu întreabă și populația să vadă câtă susținere are ideea lor de a merge înainte cu alegerile în plină pandemie?
Ultima gogoriță de prostit lumea este că ne trebuie musai alegeri în vârf de pandemie că se-alege praful de democrație. Adică, dacă nu îl votăm cu prețul vieții noastre pe baron, să doarmă liniștit încă un mandat după cele trei sau patru pe care le-a mai avut, s-a terminat cu democrația. Probabil că nici alesul nu mai are tragere de inimă să se dedice cu același chef muncii în folosul comunității. Nu mai poate face “proiecte” pentru comunitatea pentru care se sacrifică, dacă nu se vede cu mandatul proaspăt în căruță. După pandemie, cine știe?! Dacă scapătă electoral? Dacă îi scapă voturile printre degete? Oamenii țipă, sunt revoltați. Nu vor carantină. Nu vor restricții. Nu vor amenzi. Între timp, șomajul crește, foamea bate la ușă. PSD anunța ieri cu satisfacție că, în guvernarea PNL, pandemia a lăsat deja fără loc de muncă aproape 900.000 de oameni. La anul, se anunță potopul. Așa că baronimea bate fierul cât e cald.
Ca să nu mai vorbim de candidații care au, n-au șanse, știu una și bună: sponsorii își cer banii. Le-au ridicat bannerele pe toate gardurile și sigur nu au de gând să aștepte pe termen nelimitat să-și primească banii înapoi. Iar să le sponsorizeze încă o campanie făcută mai la primăvară sau când o trece pandemia – iese din discuție.
Așa că oportunitatea alegerilor se pune strict în termeni de bani. Sănătatea este ultima grijă a politicienilor care ne zâmbesc suspect de senin când sunt în fața camerelor sau pe afișe. Pe ei altă grijă îi apasă. Pentru ei nu există mâine, nici la anul, nici pandemie.
Marile partide sunt supuse acelorași presiuni. Așa că să nu ne mirăm că avem parte de o tăcere transpartinică pe tema organizării alegerilor. Toți stiu că nu sunt vremuri să mergi din om în om să strângi semnături pentru depunerea candidaturilor sau să mergi pe stradă în căutare de voturi, ori să te înghesui la ședințe de partid.
Am vorbit cu unii dintre parlamentari să văd ei ce spun. Sunt sincer speriați de pandemie și perfect conștienți că și ei pun umărul la răspândirea virsului, cu fiecare întâlnire de partid sau cu alegătorii.
Cu toate acestea, toți merg înainte. Îi așteaptă pe alții să ia poziție, să strige în locul lor: Opriți alegerile! Ajunge!
PNL s-a dat peste cap să facă alegeri anticipate cât mai era pe val, sus în sondajele electorale. A strigat retragerea abia când valul pandemiei ne-a ajuns din urmă. Acum, încearcă să facă alegeri locale întârziate. Din două una: ori sunt cinici și și-au propus să nu dea înapoi, indiferent de prețul plătit de populație, ori sunt complet depășiți de realitate și nu înțeleg magnitudinea crizei pe care o vom traversa.
Acum două luni, eram somați să stăm în case, să evităm pe cât posibil orice interacțiune umană. Rata testelor pozitive era atunci, pe vremea stării de urgență, de 1,5 la sută. Acum am sărit de 10 la sută. În ciuda creșterii enorme a infectărilor, care este mesajul autorităților? Ieșiți, riscați să vă infectați, vă vrem votul vii sau morți?
Dacă politicienii ar fi dat doi bani pe sănătatea noastră, s-ar fi strâns demult la masă cu medicii de top și ar fi luat o hotărâre: facem sau nu alegeri în septembrie? Ce este mai bine pentru sănătatea publică? Or discuția se poartă pe cu totul alte teme: ce candidați să pună la primării, cu cine să se alieze, cine cât este cotat în sondaje, câtă pomană electorală să dea la pensii și alocații, pe cine să pună la Palatul Victoria după moțiunea de cenzură sau după alegerile parlamentare.
De ce acum, în vârf de pandemie, vor să-i votăm morți-copți? Pentru ce să mergem încolonați spre cabina de vot unde colcăie cel mai probabil coronavirușii? Pentru cine sau pentru ce să ne punem pielea-n saramură și să riscăm sacrificiul suprem al nostru sau al celor dragi? Pentru că democrația trebuie salvată, ne spun politicienii. Salvată de cine? De cei care o mimează în numele nostru zi de zi?
Sursa: Realitatea Din PNL
