De ce iubim minciuna? Cazul Allen Coliban, primarul Brașovului
Şocantă este reacţia permisivă şi blândă a multor români la aflarea veştii că Allen Coliban a minţit. Ca popor, avem o nepermis de mare toleranţă faţă de minciună. Ne identificăm până în măduvă cu mincinoşii naţiunii.
Știu că nu pare grav, mai ales când cineva care și-a plagiat doctoratul a ajuns prim-ministru, dar e. Brașovenii au votat un absolvent de Politehnică. Asta se știa despre Allen Coliban, candidatul USR la Primăria Brașov.
Acum, după alegeri, s-a aflat că primarul nu a obţinut Diploma de Licenţă. În ambalaj nu e marfa de pe etichetă, despre care s-a trâmbițat în campanie. Pur şi simplu, Coliban i-a privit în ochi pe braşoveni şi i-a minţit: “Am făcut Facultatea de Automatică și Calculatoare.”, fără să spună că nu a făcut asta până la capăt.
E un deja-vu, o senzație că ai fost luat de fraier, iar românii trăiesc asta de 30 de ani. În mod clar, Coliban e un IT-ist capabil de performanță, cu firmă de succes, dar nu despre asta e vorba. S-a mințit, iar USR, parcă, e altceva, nu? Oameni noi în politică, adică noi ca mentalitate și transparență. Cine a avut interesul să colporteze situația studiilor lui Coliban, acum, e altă discuție interesantă.
Problema nu e că Allen nu a absolvit Politehnica, ci că a spus că a făcut-o. Allen Coliban o să facă treabă bună în Brașov, dar pleacă cu un handicap. Va fi “ăla care a minţit şi cine știe ce mai ascunde…” Păcat.
Cazul Coliban explică limpede cum a fost posibil ca 30 de ani să trecem cu vederea minciunile politicienilor. Ca popor, avem o nepermis de mare toleranţă faţă de minciună. Ştiţi de ce?
Pentru că ne identificăm până în măduvă cu marii mincinoşi ai naţiunii. Aşa suntem fiecare dintre noi, acasă, la serviciu, pe stradă. Minciuna ne curge prin vene. O respirăm. De asta şi arătăm în halul ăsta, ca popor.
De la vechii politicieni nu mai avem speranţe. Ei sunt depozite ambulante ale minciunii şi aşa vor muri, încremeniţi în gunoi. Dar de la cei noi avem aşteptări.
Sigur, dl. Coliban a minţit prin omisiune cu privire la studiile domniei sale. Un mizilic, ar zice mulţi. Dar aşa au început toţi. De la mic s-a ajuns la mare, apoi la monstruos. Pas cu pas.
“Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui.” (Matei 5:28).
Iisus a spus-o. Acum, înlocuiţi curvia cu minciuna: Cel ce s-a gândit să spună o minciună le-a spus pe toate, mari şi mici.
Iisus ne îndeamnă să ne strunim gândul, căci dacă s-a ajuns la faptă e prea târziu. Răul trebuie tăiat de la rădăcină, de mic. Altfel, nu mai pleacă, creşte şi ne sufocă.
Nu din ură, ci tocmai din iubire de neam şi ţară trebuie să luăm atitudine. Din dragoste faţă de adevăr, pentru copiii noştri, cărora vrem să le lăsăm o naţiune mai bună, cu politicieni cinstiţi şi responsabili.
Paul Palencsar, jurnalist şi teolog
