Alexandra Păcuraru: „Avem conștiința națională să păstrăm România o țară suverană care își apără valorile”
Este 8 martie și din toată inima vă spun la mulți ani dragile mele doamne sau domnișoare oriunde v-ați afla. La mulți ani mămicilor, femeilor, la multe bucurii împliniri și zâmbete largi pe fata! Va dăruiesc un buchet de recunoștință, iubire si credința tare. O primăvară frumoasa sa avem si sa țină tot anul, nu doar un sezon.
E nevoie sa ne mai descrețim fruntea, sa ne debarasam de griji stres sa ne închidem telefonul când ajungem acasă sa ne închinăm pruncii sa ii pupam si sa le spunem ca ei sunt totul pentru noi inima si viața noastră! Copiii noștri nu au nevoie nici de dulciuri nici de jucării cum au nevoie de o îmbrățișare si un pupic de noapte buna, sa ii ținem de mâna si sa le dam încredere si când aluneca sau cad sau își pierd încrederea motivația! Copiii au nevoie de mama lor toată viața! Nimeni nu e ca mama si dacă mama este bine copilul va resimți si va fi de 10 ori mai bine. Sa nu uitam esența vieții! Sa nu ne pierdem in nimicuri. Dragostea se întreține zi de zi, ca o planta care trebuie udată sa înflorească sa nu se usuce așa si copilul are nevoie de vorba mamei dulce si dragostea ei magica. Și la mulți ani si domnilor! Nu ați scăpat cu 1 Martie astăzi este rapelul! Sa prețuiți ce aveți si sa fiți fericiți ca sunteți iubiți. In spatele fiecărui bărbat puternic e o femeie si mai puternică. Să ne bucurăm, dragile mele, de calitățile pe care Dumnezeu ni le-a oferit, calități care ne fac să fim atât de speciale. Vreau să vă apărați drepturile, să luptați contra discriminărilor, dar să nu cădem în capcana feminismului extremist. Pentru că orice formă de EXTREMISM naște dezbinare. Iar femeile trebuie să rămână un simbol al iubirii, al frumuseții, al dăruirii vieții, nicidecum al extremismului. Am văzut cum politicienii se întrec, astăzi, în postări languroase despre cât de speciale sunt femeile în viața lor. Unii dintre ei, majoritatea, chiar sunt sinceri și sunt niște domni. Pe alții îi știu și eu cum se comportă cu femeile din viața lor dincolo de postările cu flori și dulcegării. Știu ce remarci sexiste fac la adresa colegelor de serviciu sau de partid doar pentru că pot, pentru că sunt pe posturi de conducere. Să știți că e de preferat să fiți voi un model de atitudine corectă față de femei decât să postați poze cu flori și urări în care nu credeți. Oricum, femeile au fost înzestrate cu un mare dar, inexplicabil pentru știință: flerul. Așa că își dau seama repede când sunt mințite și puține vor crede postările acestea copiate de pe net. Din ce în ce mai mult, în societate se discută despre roboții care înlocuiesc casierii din magazine. Cele mai afectate ar putea fi femeile pentru că ele domină acest tip de serviciu. Media europeană arată, oricum, că femeile sunt mai prost plătite decât bărbații cu 13%. România stă ceva mai bine, pe statistică, decât restul Europei. Asta doar pentru că, în spatele cifrelor europene, multe femei încă sunt forțate să rămână casnice. Dar dacă ne uităm la pensii, e jale! Femeile pensionare din România au o pensie în medie, cu 27,3% mai mică decât cea a bărbaților. Dacă de pe 1 și până pe 8 martie, femeile primesc în mod tradițional flori, cadouri și multe urări, în restul anului ele reprezintă 75% din numărul total al victimelor violenței în familie. Citeam azi un articol care arăta că O treime dintre parlamentarele din România povestesc că există abuzuri împotriva lor în forul legislativ. Sunt doar 87 de parlamentare din totalul de 466 de aleși. În guvern sunt doar două femei. În România, mentalul colectiv are atât de multe prejudecăți încât a fost nevoie de o lege care să protejează femeile care alăptează în spații publice. Dar asta era, în mod absolut, o chestiune de bun simț. Acum se face o lege ca să le asigure prioritatea la casa de marcat a femeile însărcinate sau a părinților care au copii sub 5 ani. Din nou, pentru asta nici n-ar fi fost nevoie de o lege într-o lume normală. E un act de normalitate și bună creștere să lași în față o femeie însărcinată sau care are un copil foarte mic cu ea. 8 martie este o zi care nu tot timpul a fost asociată cu flori, cu bomboane, cu urări și îmbrățișări. Pentru că multe femei au murit ca să avem drepturi egale cu bărbații: să avem drept de vot, iar legislația să nu discrimineze pe nimeni. Piatra de temelie a acestei zile este revolta femeilor din industria textilă din 1857 din New York. Angajatele se plângeau că lucrează în condiții infernale, fără pauză, cu salarii mizerabile și că sunt tratate ca niște sclave. Revolta a fost reprimată violent de poliție. 50 de ani mai târziu, femeile au ieșit în număr și mai mare și au cerut tratament egal cu bărbații, inclusiv dreptul la vot. Și în Rusia femeile au făcut grevă în semn de protest față de condițiile de trai în 1917. Era o foamete extremă după război și 2 milioane de ruși muriseră. Greva pentru „pâine și pace” a femeilor a schimbat cursul istoriei și a dus la Revoluția care s-a soldat cu abdicarea țarului Nicolae al II-lea. Noii lideri instalați la putere au simțit imediat puterea pe care o au femeile atunci când sunt unite și câtă înverșunare au atunci când își urmăresc idealul. Totuși, cum spuneam și mai devreme, nu trebuie să cădem în capcana feminismului extremist. Mișcarea feministă a reușit într-o mare măsură să răstoarne clișeele tradiționale, ajungând la extrema de a nu mai recunoaște diferențele naturale între bărbați și femei. De aceea, numai de dezbinare nu avem nevoie acum.
Mai ales că, vedem bine, Europa fierbe. Franța s-a confruntat cu cele mai ample mișcări de stradă din cauza pensiilor. Astăzi Grecia este scena unor violențe fără precedent. Oamenii au ieșit în stradă la Atena, iar situația a degenerat în fața Parlamentului. Scânteia protestelor s-a aprins după tragedia feroviară soldată cu 57 de morți. Și Italia este paralizată de o grevă a transportatorilor. În Marea Britanie, oamenii se confruntă cu o criză alimentară și am văzut cât de goale sunt rafturile magazinelor. Oamenii sunt stau cu banii în buzunar dar nu au ce să cumpere. Parcă ne amintim și noi de o perioadă de genul acesta, nu-i așa? Noi, slavă Domnului, cu țuica noastră, făcută la cazan neeuropean, cu porcii crescuți în bătătură cu lături pe care n-o să mai avem voie să le dăm, cu ridichile, salata și ceapa din curte încă nu facem foamea. Norocul e că avem o conștiință națională cât să păstrăm România o țară suverană care își apără valorile. Altfel probabil că și noi eram pe undeva pe acolo.
Nu vreau să închei fără să vă spun că Ministerul Apărării s-a sesizat după dezvăluirile noastre de seara trecută. La nici 24 de ore am primit lămuriri care arată câtă incompetență este în unele instituții ale statului. Cercul Militar, Român, unul dintre simbolurile arhitecturale ale Bucureștiului era considerat de Primăria Capitalei drept clădire cu cel mai ridicat risc seismic. Documentele pe care le-am primit arată că, în realitate este în clasa 3-a de risc, adică este o clădire destul de sigură și oricum a fost reabilitată pe bani europeni. Primăria, în documentele sale, nici măcar adresa, suprafața construită și anul construirii nu le-a pus corect în acte. Și dați-vă seama că asta se întâmplă în legătură cu Cercul Militar care este un reper din toate punctele de vedere. Putem doar să ne imaginăm ce se întâmplă în restul situațiilor și ce haos urbanistic generalizat este în țara asta în care instituțiile pline de speciali se împiedică una de alta.
Un editorial scris de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir
