Un număr semnificativ de parlamentari au înaintat oficial o moțiune de cenzură împotriva Guvernului, intitulată „România nu este de vânzare – fără progresiști la guvernare”. Documentul este inițiat de mai mult de o pătrime din numărul total al deputaților și senatorilor, conform listelor de semnături anexate.

Moțiunea critică direcția actualei guvernări și politicile promovate de executiv, pe care inițiatorii le consideră contrare intereselor naționale, suveranității economice și valorilor tradiționale ale societății românești. Prin acest demers parlamentar se solicită retragerea sprijinului politic pentru Guvern și declanșarea unei schimbări la nivelul conducerii executive.

În numele inițiatorilor, documentul este asumat și prezentat de Ninel Peia, senator al României, chestor al Senatului și membru al Grupului PACE – Întâi România. Acesta a declarat că moțiunea reprezintă „un apel la responsabilitate politică și la apărarea interesului național”.

”Domnule președinte, stimați colegi,

Dezastrul de la Paltinu nu e un accident, ci o fotografie fidelă a guvernării Bolojan, un ministru progresist a decis să golească un baraj întreg chiar în plin cod meteorologic cu risc hidrologic. Ca să fie drama completă, golirea s-a făcut fără nicio sursă alternativă de apă și cu rezervoarele deja goale. Captarea din straturile cele mai joase ale lacului a transformat apa într-un soi de nămol industrial, iar stația de epurare Voila, care nu e dotată pentru turbiditate extremă, a cedat. Și toate acestea fără un plan de lucrări etapizat, concret și logic.

Acest Guvern s-a specializat, cu o consecvență demnă de cauze mai bune, în a lucra împotriva propriului popor. Măsură după măsură, românii plătesc mai mult și primesc mai puțin. Nu vorbim despre un simplu eșec de guvernare, ci despre o administrație care, prin acțiunile sale repetitive, și-a ales cu claritate partea greșită, împotriva intereselor fundamentale ale cetățenilor pe care pretinde că îi reprezintă.

Promisiunile politicianiste s-au lovit de zidul dur al realității, inflația a mărunțit puterea de cumpărare, sănătatea și educația se scufundă în subfinanțare cronică, iar dezvoltarea regională stagnează sub povara incompetenței sistemice. Românii nu trăiesc mai bine, lucru recunoscut chiar de președintele țării de Ziua Națională, iar majoritatea covârșitoare a cetățenilor se luptă cu sărăcia, în timp ce guvernanții privesc cu un calm aproape artistic.

A sosit momentul să spunem stop prin votul suveran al Parlamentului. Să trecem, așadar, în revistă, domeniu cu domeniu, dezastrul administrat cu metodă de acest guvern.

• Dezastrul din gestionarea finanțelor țării

Guvernul Bolojan a decis să continue tradiția guvernărilor precedente, supra-îndatorarea. Datoria publică a ajuns în august 2025 la aproape 1085 de miliarde de lei, adică 59,7% din PIB, cu 90 de miliarde mai mult decât la începutul anului. Și, pentru că nu se putea altfel, deficitul bugetar a atins fabulosul prag de 109 miliarde de lei doar în primele 10 luni ale anului.

Dobânzile pentru această datorie nesustenabilă au consumat 46 de miliarde de lei între ianuarie și octombrie, cu peste 12 miliarde mai mult decât anul trecut. Guvernul a aprobat o nouă rectificare bugetară cu ținta de deficit de 8,4% din PIB, aproape identică cu cea a guvernulu iprecedent. Toate aceste cifre ascund datorii neplătite de peste 0,5% din PIB, precum cele de peste 7 miliarde de lei către furnizori prin ANRE.

Statul mai datorează sume uriașe companiilor care au lucrat pentru stat. Rezultatul? Șantiere înghețate, constructori aproape de faliment și o creștere de 32% a firmelor dizolvate doar în primele 10 luni, comparativ cu anul trecut.

Guvernul progresist Bolojan scoate bani din „piatră seacă”. Taxează tot ce mișcă. Inflația a explodat la 9,8% în octombrie 2025 față de octombrie 2024, dublu față de orice alt stat din UE. La acestea se adaugă o majorare de 72% a prețurilor la electricitate după încetarea schemei de plafonare și compensare la 1 iulie. Economia s-a contractat cu 0,2% în trimestrul III, o adevărată performanță progresistă.

Mediul de afaceri a ajuns inamic pentru guvernul progresist cu peste 11.000 de firme în insolvență în primele 10 luni și 32% dintre IMM-uri incapabile să-și plătească taxele. Guvernul a preferat să strivească munca și producția românească, în timp ce companiile de stat risipesc fonduri fără oprire. Avem cel mai ostil climat fiscal din UE pentru întreprinderile mici.

Conform Eurostat, în 2025 am înregistrat cea mai mare pierdere de putere de cumpărare din UE. Salariul real a scăzut cu peste 6%, iar în peste 70% din județe oamenii sunt mai săraci decât în 2022. Nu e părere, e statistica care ne bate obrazul.

În energie, guvernul a reușit un adevărat haos. A eliminat schema de plafonare fără măsuri de tranziție, întârzierea rambursărilor către furnizori, blocarea investițiilor în producție și menținerea dependenței de importuri într-un moment geopolitic critic. România, din țară producătoare de energie, a ajuns să importe curent electric la prețuri umilitoare pentru populație.

Acest guvern a transformat finanțele țării într-un circ, iar românii sunt publicul plătitor, nu spectator, românii sunt victime.

• Eșecul în gestionarea sistemului de sănătate

Guvernul progresist Bolojan a tratat sănătatea românilor nu ca pe o prioritate, ci ca pe un experiment contabil. A tăiat personal, a tăiat bugete, a tăiat spitale dar n-a tăiat suferință. În spitalele din România nu se mai aud pașii medicilor, ci ecoul lipsei lor. Nu se mai vede grija, ci epuizarea. Nu se mai oferă tratament, ci timp de așteptare.

Când peste 90% din bugetul unui spital merge pe salarii și nu pentru că salariile ar fi uriașe, ci pentru că nu mai rămâne nimic pentru pacientul care se roagă să găsească medicamente și echipamente, eventual aduse de vreun vânt prielnic, guvernul confundă pacienții cu cifre și medicii cu rânduri într-un tabel Excel. Sănătatea nu se tratează cu formule financiare, ci cu competență, oameni și empatie. Reducerea personalului „ca să eficientizeze” a transformat spitalele în clădiri goale, iar reorganizarea „pentru optimizare” a lăsat doar cu aparatura stinsă.

Și ca să fie tabloul complet, guvernul a impus plata CASS, de la 1 august 2025, unor categorii largi de persoane vulnerabile:

• coasigurații (soț/soție sau părinți fără venituri proprii) plătesc 2.430 lei anual, pentru a-și menține calitatea de asigurat;
• persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin legi speciale (deportați, veterani, revoluționari etc.);
• beneficiarii indemnizației de șomaj;
• persoanele aflate în concediu pentru creșterea copilului;
• persoanele cu venit minim de incluziune;
• personalul monahal fără venituri;
• pensionarii cu pensii mai mari de 3.000 lei/lună, care vor plăti 10% CASS pentru suma care depășește acest prag.

În loc să apere sănătatea națiunii, politrucii progesiști din Guvern confundă austeritatea cu competența și lasă poporul român să plătească, la propriu, prețul unor decizii luate departe de realitate și departe de oameni. Noi nu cerem minuni. Cerem normalitate. Nu cerem privilegii. Cerem funcționalitate. Nu cerem monumente. Cerem medicamente. Un guvern care nu poate proteja sănătatea națiunii nu poate pretinde că protejează viitorul Neamului Românesc.

• Politica educațională. „Reforma” prin abandon

Guvernul progresist Bolojan a tratat școala românească exact cum a tratat sănătata, ca pe o cheltuială, nu ca pe o investiție. Ca pe un cost bugetar, nu ca pe un tezaur național. Elevii sunt considerați „cutii” care pot fi depozitate în mai puține școli, iar profesorii, resurse de tăiat după bunul plac. Comasările și reducerile de personal nu sunt „optimizări”, ci o destructurare a comunităților locale.

Îi obligă pe copii să parcurgă kilometri în plus până la școală, pentru că, în mintea guvernului, frigul, ploaia și întunericul sunt probabil experiențe formative. Realitatea este brutală și absurdă. Profesorii sunt epuizați, părinții ignorați, iar viitorul copiilor sacrificat pe altarul austerității.

Cifrele spun totul, în luna mai 2025, statul avea 1.305.000 angajați. În septembrie, mai erau 1.264.000. Au dispărut 41.000 posturi! Dar atenție, 32.000 din învățământul preuniversitar, 6.000 din universitar și 600 din învățământul preuniversitar de interes local. Mai simplu, 94% din reduceri lovesc direct în viitorul țării.

Guvernarea progresistă se face cu ușa închisă. Sindicatele, părinții, comunitățile sunt ignorate cu o aroganță supremă. Rezultatul progresist a generat un sistem segregar, cu infrastructură de secol XIX cu toalete în curte, școli neconsolidate, mascate de o finanțare mincinoasă. În loc să combată analfabetismul funcțional, îl consolidează. În loc să investească în viitor, investesc în austeritate. Clase mai mari, profesori mai puțini, copii mai obosiți, abandon mai mare.  

Educația nu este un lux. Educația nu este o cheltuială. Educația este coloana vertebrală a națiunii. Și un guvern care o tratează ca pe un tabel riscă să îngroape o generație. Nu există patriotism fără educație. Nu există dezvoltare fără cultură. Nu există viitor fără carte.

• Asaltul asupra celor vulnerabili. Austeritate pe spinarea românilor

Un stat se măsoară nu prin grandoarea turnurilor din capitală, ci prin grija față de cei mai slabi dintre noi, vârstnici, persoane cu dizabilități, familii greu încercate, oameni aflați în pragul sărăciei. Iar la acest capitol, Guvernul progresist Bolojan a eșuat lamentabil.

În mod cinic, s-a spus că „trebuie strânsă cureaua”. Dar guvernul Bolojan n-a strâns cureaua marilor corporații sau a clientelei politice, ci pe cea a celor care oricum aproape nu o mai aveau. Au redus ajutoarele sociale ca și cum sărăcia ar fi vina săracilor. Au diminuat fondurile pentru centrele de asistență socială, ca și cum bătrânii și persoanele cu nevoi speciale sunt cheltuieli inutile. Au tratat vulnerabilitatea ca pe o statistică, nu ca pe o realitate umană.

În România guvernată de Bolojan, bătrâni singuri își numără monedele ca să vadă dacă le ajunge de medicamente, părinți își amână propria mâncare ca să aibă ce pune copiilor pe masă, bolnavi cronici se roagă să nu se îmbolnăvească și mai tare, pentru că sistemul i-a lăsat fără sprijin.

Un stat care nu-și protejează cetățenii vulnerabili nu e stat, e un mecanism administrativ rece, fără inimă. Un guvern care nu vede oamenii, ci doar bugete, nu conduce România, ci doar o calculează.

Solidaritatea nu e un slogan, este o obligație morală. Protecția socială nu e un moft, este o datorie constituțională. Demnitatea umană nu e negociabilă.

Noi spunem clar, România nu poate fi un stat în care cei puternici prosperă, iar cei slabi se descurcă singuri. România nu poate fi o societate în care economia merge înainte, iar oamenii rămân în urmă.

Și mai ales, România nu poate fi condusă de un guvern care uită că în spatele fiecărei cifre dintr-un tabel există o ființă umană.

• Haosul în administrația publică

Administrația publică locală este coloana vertebrală a statului funcțional. Ea nu este un moft birocratic, nu este un apendice al guvernului central, ci este structura care poartă greutatea reală a gestionării vieții de zi cu zi a fiecărui cetățean.

Guvernul progresist Bolojan a tratat această structură cu dispreț tehnocratic, ca pe o piesă de mobilier ce poate fi mutată oricum fără consecințe. Reducerea agresivă a personalului din primării și instituțiile locale nu a fost nici analizată, nici pilotată, nici consultată. A fost impusă. Rezultatul? Un experiment de administrație făcut pe spatele comunităților.

În unele primării reducerea e de 10%, în altele de 30%, iar în altele de 0%. Nicio logică, niciun criteriu transparent. Pare mai degrabă o loterie administrativă decât o strategie guvernamentală. Unii primesc clemență. Alții pică sub cuțit. Iar cetățenii se întreabă, pe bună dreptate, „De ce la noi se taie oameni și servicii, iar în alte județe nu?”

Primăriile nu pot funcționa cu organigrame mutilate. Nu poți să oferi servicii publice esențiale cu personal insuficient. Nu poți să gestionezi urbanismul, evidența populației, protecția socială, educația locală și urgențele comunitare cu oameni puțini și epuizați.

În loc să eficientizeze administrația, Guvernul a destabilizat-o. În loc să aducă echilibru, a provocat haos. În loc să apropie statul de cetățean, l-a îndepărtat.

Și cel mai grav, această politică nu a fost explicată oamenilor. Nu a fost asumată transparența.

Nu a existat dialog cu Asociația Municipiilor, cu Asociația Comunelor sau cu reprezentanții locali.

În România există peste 3.000 de UAT-uri, comune, orașe, municipii, fiecare cu identitatea și particularitățile sale. Să aplici o regulă matematică uniformă peste o realitate atât de diversă este semnul unei guvernări oarbe și surde.

Noi afirmăm limpede, primarii nu sunt subordonați politici, sunt lideri locali aleși democratic. Administrațiile nu sunt puncte într-un tabel, sunt entități vii, cu oameni reali, cu nevoi reale. Statul nu este la București, statul este în fiecare localitate unde cetățeanul interacționează cu administrația.

Guvernul progresist Bolojan a uitat aceste adevăruri simple. Și România plătește prețul haosului administrativ.

• Prioritizarea cheltuielilor pentru apărare

Apărarea țării este un pilon strategic al oricărui stat. Nimeni nu contestă necesitatea modernizării militare. Dar a transforma bugetul apărării într-o vacă de muls, imună la orice verificare, în timp ce educația, sănătatea și administrația publică sunt puse pe regim de înfometare, aceasta nu mai este politică de stat, ci sacrificiu național.

Guvernul progressist Bolojan a împins România într-o direcție periculoasă, în timp ce noi tăiem salariile asistenților sociali, în timp ce reducem personalul medical, în timp ce comasăm școli, alocăm miliarde pentru achiziții militare făcute fără transparență și fără componentă de transfer tehnologic real în industria națională.

Cu alte cuvinte, plătim avioane din afară, plătim tancuri din afară, plătim rachete din afară, iar economia internă rămâne cu mâna întinsă.

Dacă România investește în apărare, atunci aceste investiții trebuie să genereze și dezvoltare internă, uzine românești, locuri de muncă românești, tehnologii românești, capacități de producție românești. Dar Guvernul progresist Bolojan a preferat acel tip de apărare care apără doar profiturile marilor corporații străine. România devine astfel nu partener strategic, ci client strategic.

Și mai grav, aceste cheltuieli militare sunt prezentate ca inevitabile și intangibile, în timp ce toate celelalte domenii sunt supuse austerității brute. A ajuns apărarea scut pentru risipă și paravan pentru lipsa de viziune. Nu poți apăra o țară care se goleşte de oameni. Nu poți apăra o țară cu spitale falite. Nu poți apăra o țară cu școli închise. Nu poți apăra o țară cu primării paralizate.

Apărarea națională începe cu apărarea demnității și funcționalității societății. Când un guvern sacrifică omul pentru armament, nu mai apără România, apără un portofoliu comercial. România nu trebuie să fie un depozit militar la periferia Europei, ci un stat puternic prin cetățenii săi, prin comunitățile sale, prin economia sa și prin suveranitatea sa decizională.

Guvernul progresist Bolojan a uitat această axioma. Și a pus cheltuielile militare înaintea oamenilor. Un stat care apără o țară pe care nu o mai servește este un stat care și-a pierdut mandatul moral.

În lumina acestor deficiențe, Guvernul condus de Ilie Bolojan a demonstrat incapacitatea de a gestiona finanțele, sănătatea, educația, protecția socială, justiția și administrația publică – toate domeniile vitale care definesc viața unui popor liber și demn.

Cetățenii plătesc prețul, iar Guvernul continuă să confunde austeritatea cu eficiența, iar shopping-ul extern cu dezvoltarea națională. România nu mai poate tolera această combinație toxică de incompetență și indiferență.

Prin urmare, solicităm Parlamentului să ia act de eșecul Guvernului și să adopte măsurile constituționale corespunzătoare, mai precis demiterea cabinetului Bolojan. Poporul român merită mai mult decât promisiuni goale și politici care îl sărăcesc. Merită un guvern care servește interesele naționale, nu pe cele ale comodității politice sau ale afacerilor comandate de interese străine.

Această moțiune este un apel la demnitate, la responsabilitate și la schimbare. Pentru România care muncește, care speră și care refuză să mai fie călcată în picioare.

Și vă cer, cu solemnitate și responsabilitate. Votați moțiunea de cenzură. Votați demiterea Guvernului progresist Bolojan.

România merită un guvern care servește România.

Ninel PEIA

Senator al României

Chestor al Senatului

Grup PACE – Întâi România”