Demisia Monei. De onoare sau de forta majora?
Oameni buni! Stiu, e normal, ba chiar frumos sa aplauzi in ziua de azi demisia unui politician. Cu atit mai mult cu cit e vorba de Mona Musca. E un gest corect, un gest de onoare, vorba colegilor CristiT&CristiP.
Dar hai sa nu picam atit de usor in bratele duiosiei. Daca citesti stirea pina la capat vei constata ca situatia e ceva mai dichisita. Citez Mediafaxul: “Potrivit Ordonanţei de Urgenţă 16/22 februarie 2006, care modifică legea după care funcţionează CNSAS, Colegiul este obligat ca, după ce hotărirea Curţii de Apel in cazul unui demnitar este publicată in Monitorul Oficial, să confrunte textul deciziei magistraţilor cu cel al declaraţiei pe propria răspundere dată de parlamentarul in cauză. In cazul in care constată o neconcordanţă intre declaraţia pe propria răspundere privind apartenenţa ca agent sau colaborator al poliţiei politice comuniste şi rezultatul verificării, publicat sub forma deciziei definitive in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a, CNSAS sesizează Parchetul de pe lingă Inalta Curtea de Casaţie şi Justiţie.” Si acum, bombonica: “Condamnarea definitivă pentru săvirşirea infracţiunii de fals in declaraţii atrage pierderea demnităţii sau funcţiei publice in care a fost ales sau numit”. Cum ar veni, doamna Musca urma oricum sa-si piarda “demnitatea sau functia publica in care a fost ales sau numit” din moment ce a comis infractiunea de fals in declaratii. Stiu, justitia, ICCJ in cazul asta, nu s-a pronuntat inca, dar nici nu-i greu de ghicit. Doamna Musca a dat o declaratie pe proprie raspundere cum ca n-a fost agent sau colaborator al Securitatii ca politie politica. Justitia spune ca a fost. Oricit ar contesta doamna Musca acesta decizie, juridic ea e batuta in cuie. Asadar, o fi frumos gestul doamnei de a demisiona, dar nu stiu cit e de onoare si cit e de forta majora.
Sint rautacios, nu? Felix e bine mersi si eu ma leg de o mare Doamna.
