Traiane, tu îți bați joc de mine?
Mda. Dacă vă amintiți, marți, după ce a căzut guvernul Boc, Traian a avut niște discuții aprinse la telefon, pe linia blondă. Le puteți revedea aici. Astăzi, Traian a nominalizat noul premier. Ce ziceți, i-a sunat iar telefonul sau nu?
– Alo. Da, păsărică.
– Traiane, tu îți bați joc de mine?
– De ce, păsărică, hăhă?
– Cine dracu’ e Croitoru ăsta?
– Păi, păsă…
– Dragă, da’ tu chiar nu înțelegi că nu mai suport să-mi zici „păsărică”? Sună a „pițipoancă de la pagina 5”, a… femeie-obiect, a… nu știu, a parașută… Sunt o femeie inteligentă, Traiane, ce dracu?! Vorbește-mi ca unei femei inteligente.
– Da, păsă… da, scumpete, știi foarte bine că nimeni nu-ți respectă mai mult ca mine inteligența…
– Mersi. Acuma, zi cine dracu-i Cusătoru’ ăsta.
– Croitoru.
– Croitoru, mă rog. Cine e?
– Un băiat cu care am lucrat eu, pe vremea lu’ Isărescu, păsărică, și am lucrat bine.
– Bine că n-ai lucrat pe vremea lui Ștefan cel Mare. Și nu-mi mai zice d-astea de le-ai zis și la televizor, zi-mi pe bune cine e.
– Hăhăhă… Nu vrei să-ți zic mai bine ce nu e?
– Ă…?
– Nu e neamț și nu e omul pe care l-a vrut opoziția.
– Să știi că nu arată rău Johannis ăla, e bărbat bine, prezentabil…
– Tocmai de-aia n-o să fie prim-ministru, păsărică, hăhăhă…
– Mda. Șiii… ai vorbit cu Cusătoru ăsta? I-ai zis ce portofolii tre’ să-mi dea?
– N-am vorbit încă, da’ o să vorbesc. Stai să-mi amintesc… Voiai Mediul, Turismul, Internele și…
– Și Armata, Traiane, Armata care e de izbeliște! Cineva trebuie să aibă grijă de soldatul român, care-a căzut în războaie, la datorie, pe front.
– Ce războaie?
– Eeee… hai, că mă enervezi. Nu știi ce războaie? Vreau Armata, să fie clar. Cineva tre’ să le ia și lor un tanc nou, un portavion nou, chiloți, maiouri, pistoale, șosete și ce le-o mai trebui acolo, săracii.
– Bine, păsărică, s-a notat.
– Așa, foarte bine că notezi, că m-am văzut cu fetele azi și mai am niște chestii să-ți zic. Ia scrie acolo: Ridzi – Învățământ și Agricultură, Elena Băsescu – Finanțe și Cultură. Ai notat?
– Am notat. Da’ nu vrei mai bine să ți-l trimit pe Croitoru să-i dictezi tu direct? Că mi-e să nu pierd hârtia…
– Nu, vorbește tu, că am programare la coafor și n-am timp. Da’ stai că Ridzi a zis că mai vrea ceva și am uitat ce. Ce dracu’ mai voia, ce dracu’ mai voia, a, da: Psihologie. Portofoliul de la Psihologie. Știi, ea a fost dintotdeauna pasionată de asta și n-a apucat să-și împlinească visul.
– Păsărică, da’ nu există Ministerul Psihologiei!
– A, da? Nu există?
– Nu, hăhăhă.
– Păi, și… dacă nu există, ce?
– Hăhăhă. Ai dreptate, îl înființăm, nu-i nici o problemă. Bine, păsărică. Asta-i tot sau mai vrei ceva? Dacă mai vrei, zi acuma, să notez și să-l trimit pe Boc să-i ducă lista lu’ Croitoru.
– Ăăăă, stai să mă gândesc. Nu-mi mai vine nimic acuma, da’ mâine mă întâlnesc cu Mioara la epilat și sigur vrea și ea ceva. Te sun mâine și-ți zic?
– Care Mioara?
– Eeee… care Mioara? Nu face pe șmecherul cu mine că nu ține. Mioara Mantale, dragă, o știi foarte bine.
– Aaaa… Hăhăhă…
– De fapt, facem altfel. Stabilesc eu acum ce vrea Mioara și, dacă nu-i convine, să fie sănătoasă, aia e. N-avem timp de mofturi. Țara e în criză. Dă-i Educația.
– Bine, păsărică. Doar atât?
– Atât. Îi ajunge. Să zică mersi că sunt drăguță, că, dacă nu eram eu drăguță, nu pupa nimic.
– Hăhăhă… Auzi, scumpete? Da’ Educația nu i-am dat-o deja lui Ridzi? Uite ce scrie aici: Ridzi – Învățământ și Agricultură.
– A, da? Hmm… Cum naiba să facem?
– Păi, îl trimit pe Boc cu lista, voi vă mai consultați mâine și, dacă aveți altă variantă de guvern, îl mai trimit o dată, că și-așa n-are ce face.
– Nu, că m-am plictisit deja, n-am chef s-o iau de la-nceput cu consultările. Fii atent: am soluția. Le pui pe amândouă la Educație și gata.
– Ăăă…
– E vreo problemă?
– Păi…
– Traiane, tu îți bați joc de mine și de țară? Țara e în criză, eu tre’ să merg la coafor și tu te coiești atâta să faci un guvern?
– Păsărică, nu e nici o problemă. Așa rămâne. Dacă vrei, pot să vă pun și pe toate trei, hăhăhă.
– Eu am deja cam multe, da’ nu-i deloc o idee rea. Astea sunt cam mototoale și ar cam avea nevoie de cineva competent să le îndrume. Mă gândesc și-ți dau un răspuns, OK? Îți dau un bip de la coafor. Dacă nu-ți dau, înseamnă că răspunsul e „nu”.
