Acum 32 de ani, George Simion chiar ar fi văzut ce înseamnă dictatura adevărată
Scenele de violență de la Parlamentul României nu fac din România un caz special. Ele au fost văzute la cote mult mai mari în Europa.
Ba chiar în SUA, acum un an și ceva, la asaltul asupra Capitoliului, în ziua instalării oficiale a lui Joe Biden ca președinte.
Peste 2.000 de oameni au protestat, marți, în fața Parlamentului, atât la Camera Deputaților, cât și la Senat, față de introducerea certificatului COVID, manifestația fiind organizată de AUR.
Manifestanții s-au împărțit în grupuri și au înconjurat clădirea Palatului Parlamentului, iar câțiva dintre ei au reușit să intre în curte, unde accesul publicului nu este permis.
Co-fondatorul AUR, George Simion, a declarat, marți după-amiază, că, în momentul în care ușile Parlamentului erau blocate, a fost întrebat de colegii săi deputați și senatori pe unde pot ieși.
Liderul AUR susține că le-a spus ca mai întâi să meargă la tribuna Parlamentului și să dea garanții că nu vor vota introducerea certificatului sanitar iar apoi le ”va spune pe unde să iasă”.
Liderul AUR susține că le-a spus ca mai întâi să meargă la tribuna Parlamentului și să dea garanții că nu vor vota introducerea certificatului sanitar iar apoi le ”va spune pe unde să iasă”.
Declarațiile liderului AUR arată două lucruri clare:
1 – tendința ca România să intre tot mai mult sub controlul forțelor naționaliste, care fac uneori din recurgerea la forță și la violență un instrument politic pentru planurile lor
2 – evenimentele de azi au fost parte din planul lui George Simion și al liderilor săi de a menține pulsul revoltelor provocate de nemulțumirile sociale care vor fi tot mai mari în România, ca și în restul lumii
Practic, protestele de azi au arătat că AUR vrea să fie mereu în centrul atenției, inclusiv prin astfel de acțiuni menite să eclipseze orice formă de opoziție în afară de cea a AUR față de guvernarea PSD-PNL-UDMR.
Astfel, opoziția de tip ”academic” făcută de USR, prin comentarii pe facebook și declarații decente și argumentate, nu va atrage decât parțial nemulțumirea populației dezamăgite de guvernare, deoarece AUR va încerca să pozeze în adevăratul apărător al oamenilor ”trădați” de politicienii din toate partidele care s-au perindat pe la putere.
Mai mult, astfel de acțiuni la limita democrației obligă toate partidele democratice – USR, PNL, PSD și UDMR, toate parte din marile familii europene – să facă front comun în fața asaltului antidemocratic de tip ”mineriada lui George Simion”.
Asta le va situa inevitabil pe toate în aceeași barcă, adică exact ce vor liderii AUR, care pot astfel să pretindă că toți ceilalți sunt ”aceeași mizerie” – o strategie simplă egală cu o declarație de forță pentru supremația AUR în Opoziție și eclipsarea celorlalte partide care vor să se ”hrănească” din critica față de putere (USR, PMP, Orban).
Jandarmeria a acționat corect față de asaltul violent. Reacția ei în forță ar fi pus și mai mult gaz pe foc, iar rezultatul nu ar fi fost mai bun pentru nimeni.
Până la urmă, în afară de incidentele cu vandalizarea unor mașini și îmbrânceli cu forțele de ordine, nu s-a produs un mare haos, nici chestiuni grave sau violențe extreme, cum a fost la Capitoliul din Washington, în 6 ianuarie 2020.
De aceea, scenele de astăzi de la Parlament nu-mi spun altceva că au făcut parte din strategia lui George Simion și a liderilor săi de a menține lupa pe AUR ca ”unic apărător al românilor agresați de toate partidele care au fost până acum la guvernare”.
Exact acum 32 de ani, eram protestatar în centrul Capitalei, alături de baricada Revoluției și foarte puținii români rămași în stradă după marele miting convocat de Ceaușescu.
Protestele AUR de azi nu au nicio legătură cu libertatea care ne-a ținut pe noi singuri în fața gloanțelor, cu o zi înainte ca dictatorul să fugă de la putere.
Această ”libertate” de a protesta violent împotriva măsurilor sanitare menite să-i țină pe români în viață arată mai degrabă direcția opusă democrației visate de noi atunci.
Dar adevărul e că și vremurile s-au schimbat și lumea liberă face acum cale-ntoarsă, inclusiv la case mai mari.
Dacă în SUA a fost posibil un asalt de o violență fără precedent împotriva președintelui ales al celei mai puternice democrații din lume, în România de ce n-ar fi loc de ceva similar? Mai ales în România.
Singura concluzie clară după protestele de azi este că, la 32 de ani de la căderea dictaturii, România nu este încă o democrație reală. Dar nu este nici o dictatură. Pentru că acum 32 de ani, Simion și ai săi, dacă ar fi fost lângă noi în centrul Capitalei, ar fi simțit ce înseamnă dictatura adevărată, nu cea pe care ei o pun acum în seama unei guvernării actuale.
