…as vota o portocala! De ce una si nu doua?
…stiu prea bine ca intervin nitzelush cam tarziu in povestea asta cu dreptul de vot coborat la 16 ani – dar m-a solicitat un amic sa-mi dau cu parerea. Cristian Preda – lansatorul ideii, are toata admiratia mea. Nu, insa, si toate ideile lui. (Mi s-a intamplat si la case mai mari: cu tot respectul meu fata de Andrei Plesu nu pot accepta argumentarea obligativitatii votului si pace.) Mi-e drag Platon, dar mai drag mi-e – ceea ce cred eu, acum – adevarul.
Pe scurt, argumentul: daca oamenii au voie sa munceasca de la 16 ani, de ce sa nu aiba si dreptul sa voteze? Sau, in varianta Sever Voinescu – „daca oamenii au voie sa se casatoreasca de la 16 ani, de ce sa nu aiba voie sa se pronunte asupra viitorului politic?”
Intrebari bune, aparent de bun simt, chiar daca suspectate pe ici, pe colo, de un interes de partid. Tinerii au votat si vor vota intotdeauna cu „iepurasul” , atat in Europa cat si in USA – imagine la construirea careia Traian Basescu si PDL vor pune, vrei – nu vrei, umarul; ce poate fi mai simpatic decat un iepuras alb si speriat de bombe – chiar daca aflat la guvernare?
Avertisment cititorilor mai slabi de inger: Urmeaza o digresiune.
Toti mogulii si toti consultantii straini nu au realizat nici macar in al doisprezecelea ceas aceasta realitate simpla: noi am crescut cu Alba ca Zapada si cei Sapte Pitici; noi am crescut cu Tinerete fara de Batranete si Viata fara de Moarte; noi am crescut cu Greuceanu (si-l mai aminteste cineva?) si cu Fat Frumos din Lacrima; noi tinem – si vom tine in veacul vecilor, amin, cu iepurasul – chiar daca nu intotdeauna pe fatza:) … e in subconstientul nostru, fie c-o recunoastem, fie ca nu. La rezistenta pasiva, cum s-ar zice in manualele de specialitate, ne pricepem din nastere.
Sa lasam, deocamdata, deoparte interesele de partid. Cand vine, insa, vorba despre principii nu ma intereseaza X sau Y. Marele merite al Parintilor Fondatori ai SUA au fost doua: (1) ca au gandit cu istoria deasupra capului, privindu-i peste umar – „daca noi o festelim acum, o lume intreaga va fi convinsa ca asa ceva „nu se se exista””; si (2) ca s-au suspectat, pe buna dreptate (ceea ce s-a vazut pe urma), unii pe altii. Vrand-nevrand, asadar, fondatorii au trecut peste X sau Y. Si-au zis „we, the people” si s-a facut. Nu ma intereseaza, asadar, cat de capabil e Cristian Preda (si e!) Pe mine ma intereseaza, oricat de dulceag ar suna asta, Romania. O Romanie care e deja nascuta, iar nu facuta.
Sunt, daca preferati o modestie mai infumurata:), aidoma lui Bejamin Franklin (ala cu paratraznetul) – un personaj greu de categorisit dupa toate standardele. Zice el, batran, bolnav si pe jumatate orb, cand sa se voteze Constitutia USA:
I confess that I do not entirely approve of this Constitution at present, but Sir, I am not sure I shall never approve it: For having lived long, I have experienced many Instances of being oblige’d, by better Information or fully Consideration, to change Opinions even on important Subjects. which I once thoought right, but found to be otherwise.
Si ce legatura are asta cu prefectura? – ma veti intreba. Pai uite ca are! Oamenii se maturizeaza, oamenilor incepe sa „le vina mintea la cap” (daca vreti, va pot oferi dovezi neurologice). Da, se schimba si maturii – si inca ce maturi! – (fiul lui BJ a fost loyalist intraga viata) – dar odata pornit pe panta asta – pe panta conform careia „as avea o portocala – de ce una si nu noua?” – pentru ai care-si mai amintesc jocul asta, nu te mai poti opri: o stiu pana si baietii mei, care au invatat-o, dureros, pe pielea lor.
Diferenta e intre ratiune si vointa: vointa avem cu totii.; ratiune – inca ne mai incapatzanam sa credem – unii mai multi decat altii – de aici si bariera varstei. Da, e nedreapta, cum nedrept crede ca e pustiul meu cand il trimit la culcare…
Romania nu poate fi reconceputa la 16 ani. Nu poate. E ca si cum te-ai da cu sania pe un derdelus la un an si ai astepta sa nu-ti spargi capul. Poate nu ti-l. Dar sanse bune sunt sa ti-l. Politica nu poate fi facuta la 16 ani. Nu poate fi facuta la Woodstock. Ce s-a ales de-acolo? Cateva documentare? La 16 ani stii – era sa zic Michael Jackson – ce stii (ca eu nu stiu, copiii mei, da), stii si simti tot felul (facebook, My space, whatever), simti monstruos daca e nevoie (vai, ce mai simteam, imi aduc inca aminte), dar nu gandesti. Orice – trairi, simtiri, iubiri, nervi, dar nu asta. Nu ganditul. (Nu-i vorba, 18 sau 21 de ani nu e nici asta vreun prag:))
Da, Cristi, pragul e subiectiv, fara doar si poate. De ce 18 si nu 16? De ce 16 si nu 16, 14, 13, 12, unu – in ultima instanta? De ce una si nu doua? Sa-ti spun de ce: Pentru ca totul imi este ingaduit, dar nu totul imi este de folos; pentru ca vine o vreme cand trebuie sa tragi o line-n nisip si sa zici: de aci incolo, NU! De ce aici si nu un centrimetru mai incolo sau mai incoace? Pai pentru simplul motiv ca argumentatia „varsta de vot a tot scazut” – si-a scazut! – nu e o justificare. Au crescut si-au scazut altele, la fel de bine – asta nu e o justificare. E o constatare. Atat.
Sa nu confundam ‘constatarea’ cu ‘justifcarea’. Vrei exemple „istorice”?
Faptul ca acceptam ca nu exista societate fara crima nu inseamna ca vom si cautiona crima. S.a.m.d.
Ganditi-va-r-ati vreodata ca ati putea fi varat la puscarie pentru ca v-a reclamat copilul ca l-ati „obligat” sa va duca gunoiul? Ca acel copil ar avea drept de vot? [[nota: ai mei nu m-au – deocamdata:)] Ce facem noi aici? Ne batem joc de noi? De ei? De toata lumea?
Daca asta e „dreapta” in Romania, mai bine trag niztelush aer in piept… Inteleg politicianismul – pana la un punct. Cristi, cu tot respectul, mi-e teama ca l-ai incalcat.
PS But Sir…
