Arhiva

Arhiva VoxPublica pana in Oct. 2018

Neolichelele

Sint unul dintre cei care fac parte din Generatia H; am crescut avind ocazia minunata, pe care doua-trei generatii de dinaintea mea nu au avut-o, sa citesc multe carti esentiale pe care mi le-a oferit universitatea ambulanta care a fost si care este editura Humanitas. Nu singur, Gabriel Liiceanu, seful de la Humanitas, a schimbat cultural Romania. In mod fundamental, in bine. Sint mindru ca sint contemporan cu un asemenea proiect cultural. Pe de alta parte, imi e rusine ca sint coleg de meserie cu ziaristi care isi bat joc de bunul simt si de adevar. Poate ca e de inteles felul in care acestia

Tacticile TRU. Pericolul stilului CTP

In meciul de sah dintre Doru Buscu si Traian Ungureanu de aseara de la Realitatea TV, a cistigat Ungureanu apelînd la schema retorica numita "n-am nimic de pierdut". A fost o chestie de atitudine. Doru a venit pregatit ca pentru un box ideatic. Traian a venit relaxat ca la o partida de sah in Cismigiu. Pentru ca subiectul era unul de Cismigiu: Cine e al lui Basescu? Traian a fost excelent pentru ca s-a adecvat la subiect. Si pentru ca aia care muncesc la Vintu pentru o chirie, fie ea si in Londra, au asa o relaxare misto. TRU  a predat o lectie zen-ironica. Mi-ar placea sa fie asa si in articolele

Giurgiu, TVR, despre cum uneori poţi fi şantajat de toată lumea

Tudor Giurgiu mi-a fost amic. Amic, adică un prieten al prietenilor mei apropiaţi, ne mai vedeam pe la vreo petrecere la intervale mari, îl simţeam "pe felie" cu unele videoclipuri şi cu abordarea lui light a unor subiecte grele precum... filmul, îmi plăceau părerile lui despre hiturile cinematografice, mi-a plăcut ce-a făcut la Cluj cu festivalul de film. cred despre el în continuare că este depăşit de funcţia pe care a acceptat-o. că s-a înecat în hîrţoage şi s-a împotmolit în propriile decizii. Că s-a trezit dom' director. Nu mi-a plăcut felul în care şi-a împletit

Trompetistul care cinta la chitara

Ca sa nu fie vreo confuzie, spun din start: ma refer la Ludovic Orban, unul dintre purtatorii redutabili de hau-hau din politica romaneasca. Omul nici unui proiect politic memorabil, “trubadurul” care a vrut sa ii dea de la Primaria Capitalei lui Dinu Patriciu un cadou recent (citeva hectare pentru construirea unro benzinarii) e un remarcabil inventator de explicatii suprarealiste. Sincer: cred ca, la acest capitol, il domina copios, chiar si atunci cind nu pare in forma, pe Crin Antonescu. Duminica, pe la prinz, Ludovic Orban a confirmat inca o data pentru cei care investesc incredere in

Sincer?

M-am dumirit. De net nu te mai scapa nimeni. E a treia fatalitate dupa, vorba yankeului, moarte si impozite. Ori esti pe web ori dispari. Dar netu’ mai aduce ceva ce astept de cind ma stiu si acum cind aproape ca regret. Sinceritatea, frate! Desi totu-i virtual nimic nu-i mai adevarat. Scapi o prostie, cum am patit eu recent, te taie lumea-n bucati. In lumea reala te mai ascunzi, stai inchis in casa, nu raspunzi la telefon, dai cinci minute pe OTV ca sa te simti mai destept decit ceilalti si dupa un somn bun te-ai scos. Pur si simplu te faci ca nu existi, macar o vreme, cit s-o poti lua de la

Scriu constitutional si anticonstitutional

Voi scrie scurt si des. Daca unele texte vor fi mai apasate si mai transante, e si pentru ca voi astepta, atent, nuante si critici din partea fiecaruia dintre voi. Constant, voi posta aici articole despre politica; vreau insa sa va atrag atentia, cu respect, ca, in felul lor, pina si ingerii fac politica. Lucrez, cum am spus si mai sus, cu argumentele constitutionale, dar si cu cele anticonstitutionale. Cred ca, pentru a ne feri de jetul de teme false cu care sintem inundati, e nevoie de amindoua tipurile de argumente. Va previn ca sint un bun incasator. In plus, sint tinar; am de unde gresi. Pe

Blogul fără însuşiri

S-a extins domeniul muncii! Mi-au făcut blog la job. Poate îmi mai fac unul personal, unul pentru atunci cînd sînt blocat în trafic şi unul pentru cînd dorm. Nu sînt un tip comunicativ. Îmi aleg cuvintele de zece ori pînă zic ceva. Aveam profilul perfect de loser informatician (am şi făcut liceu de info, de altfel). M-am virusat, am dat la litere, am terminat litere, m-am intoxicat de litere, am şi predat pe la litere, nu aveam din ce să trăiesc şi mi-am luat un job care se baza pe scris: jurnalismul. Eu credeam că se bazează şi pe citit, dar m-am înşelat: se întemeiază