Arhiva

Arhiva VoxPublica pana in Oct. 2018

Presedintele in formol!

Traian Basescu nu e binevenit la sedinta de guvern. Traian Basescu se da in stamba cind vorbeste in fata procurorilor; cum adica sa “estimeze” ca unele dosare ale unor rechini vor fi duse la capat. Traian Basescu vorbeste prea mult despre justitie; nu e impartial si se implica, in felul acesta. Traian Basescu a ciocnit un pahar cu vin cu Voronin; zilele acestea, el si Romania culeg roadele politicii externe “facut la sprit”. Traian Basescu nu are ce cauta in Parlamentul Romaniei. Cum isi permite sa solicite, sa condamne, sa consulte? Nici mut nu e bun seful statului; tacerea lui, vorba

Baudrillard nu mai e. Ba mai e! Bruckner, comercialul sclipitor

I A murit Baudrillard săptămîna asta. Şi n-am avut timp să scriu fiind prins într-o serie de „simulacre” obişnuite. Mi-a atras atenţia prompt Cornel, prietenul meu cu care mă întreceam în interpretat „Strategiile fatale” pe la sfîrşitul anilo 90. Teoria obezului mă fascinează şi acum, acel prototip sferic, simulacru de perfect, al prezenţei umane, pe care Baudrillard o conota negativ. Eu am văzut mereu o figură luminoasă în acel obez consumator. Nu am putut să-i împrumut furia fascinantului filozof. Dar am împrumutat cît m-a dus capul din

Tariceanu – responsabilul cu picioarele de plastilina

Intre liderul PNL si ideea de liberalism in Romania pare ca e o contradictie de neanulat. Nu poti sa pretinzi ca esti liberal si, in acelasi timp, sa nu ratezi asumarea nici unei decizii majore pe care o ia PSD-ul. Nu mai fac aici inventarul – lung – al acestor decizii. Nu e o nici o inventie de-a mea; e un bilant incontestabil sau, ma rog, contestabil doar de catre cei care obisnuiesc sa actioneze dupa ce sint intorsi de la cheita. Calin Popescu-Tariceanu spune ca alegerile europene nu se pot tine in 13 mai pentru ca ar inseamna ca ele sa se tina intr-un “climat perturbat de teme majore

O capcana (pentru mine) si 3 intrebari. Pentru Sever.

Draga Sever, textul tau ma arunca intr-o zona de-a dreptul impracticabila. Din moment ce aproape tot ce spui acolo despre cum e presa romaneasca mi se pare corect, din simplu fapt ca o faci pentru a-mi raspunde, rezulta cum ca eu sint fie un mincinos, fie un idiot. Incerc totusi sa ma salvez cumva, semnalind, in textul tau, ceea ce mie mi se pare ca ar putea transa lucrurile. “Eu nu vreau, dragă Pavel, ştiri obiective. Eu vreau adevărul. Important este ca acele ştiri să spună adevărul şi îţi spun că adevărul nu e niciodată obiectiv.” Iata bucata din textul tau care rezuma, dupa

Primul motiv pentru care Morega va fi dat afara din PNL

Morega – reprezentant de top al traseismului (PCR, FSN, PSD, ApR, PRM, acum-lider PNL). Morega – mostenitorul spiritual al lui Nicolae Mischie, cel care, sa ne amintim, le spunea celor de sub el, ca sint la “pixul” lui. Morega – nod de retea intr-o zona care si-a devoalat regula dupa care functioneaza si care seamana ametitor de mult cu aceea care “tine” mafia, in tari cu traditie. Morega-erou al muncii socialiste (de doua ori), dar si erou al muncii capitaliste autohtone. Morega-agent toxic pentru politica romineasca. Neobaron, neobrazat, discretionar. Morega - poate si victima a

Journal de merde!, îi spune la telefon Sarkozy şefului de la Liberation. Băsescu intră...

Sarkozy l-a sunat pe Edouard de Rotschild, acţionar majoritar la ziarul în agonie Liberation (în agonie din motiv de scădere de tiraj, lipsa de bani, sindicat prea puternic şi le ştiţi voi). Din cele câteva replici citate am reţinut şi tonul vulgar, evident. Dar mi-a rămas imprimat un reproş pe care l-am auzit de prea multe ori în culisele presei româneşti: ceva de genul "cu o atitudine ca asta e foarte greu să găsiţi sprijin financiar". E o viziune de manager sălbatic asupra unei chestii fragile, sensibile, cum e munca la un ziar. Mă deprimă de fiecare dată cînd aud asta,

Era mai bine pe vremea comunismului! Cum răspunzi uman la asta?

"Sînt o babă comunistă", carte puternică, scrisă cristalin de Dan Lungu. N-o s-o recenzez aici (am facut-o pentru Suplimentul Cultural de saptamina viitoare). Dar o sa expun pe scurt problematica, aşa cum am gustat-o eu.  De obicei, acuzăm în masă milioane de oameni de comunsim, fesenism, iliescianism. o facem uneori pe un ton inchizitor, cum o făcea Mihăieş într-un articol. Dan Lungu înscenează ruptura între generaţii în varianta ei umană.  Cînd mama îţi spune "eu o duceam mai bine pe vremea lui Ceaşcă" pot apărea diverse reacţii: să ţii lecţii de democraţie,

Draga Sever, daca pot sa-mi dau doua palme?

Doamne iarta-ma! Abia acum apucai sa citesc comentariul colegului Sever Voinescu (“Sa nu fim obiectivi!”, editia de azi, 8 martie, Cotidianul). Dati-mi voie sa ma crucesc putin. Sever e un tip nu doar f inteligent ci si extrem de competent. Am citit articole de-ale sale in Dilema veche care, efectiv, m-au imbogatit. Dar ce scrie in textul asta mi se pare incredibil. Deci, sustine el, o presa independenta si obiectiva  e nu doar imposibila in Ro ci si indezirabila. Sever, pot sa-mi dau chiar acu doua palme ca sa-mi revin si, in plus, sa ma asigur ca nu esti tu cel ce a scris o asemenea enormitate.

Demisia Monei. De onoare sau de forta majora?

Oameni buni! Stiu, e normal, ba chiar frumos sa aplauzi in ziua de azi demisia unui politician. Cu atit mai mult cu cit e vorba de Mona Musca. E un gest corect, un gest de onoare, vorba colegilor CristiT&CristiP. Dar hai sa nu picam atit de usor in bratele duiosiei.  Daca citesti stirea pina la capat vei constata ca situatia e ceva mai dichisita. Citez Mediafaxul: “Potrivit Ordonanţei de Urgenţă 16/22 februarie 2006, care modifică legea după care funcţionează CNSAS, Colegiul este obligat ca, după ce hotărirea Curţii de Apel in cazul unui demnitar este publicată in Monitorul Oficial,

Mona Musca a gasit solutia corecta

In urma cu putin timp, Mona Musca a anuntat ca isi da demisia din PLD si mai ales, as zice eu, din Parlamentul Rominiei. Oricit de putina politie politica ar fi facut, doamna Musca a gasit, in sfirsit, varianta decenta de a iesi din corzi. De altfel, fosta liberala ar fi putut limita pagubele de imagine pe care le-a contabilizat intr-un ritm accentuat in ultimul an, daca ar fi luat aceasta decizie mai devreme. Ramine inexlicabila pina acum cerbicia cu care Mona Musca a insistat sa isi aseze in alti termeni – benigni – ratacirea din tinerete. Pe de alta parte, daca exemplul Monei Musca ramine