Cristian Unteanu despre ”aducerea de gaz lichefiat în UE, într-o operaţiune uriaşă, la o scară fără precedent”
Între timp, avem o dezvoltare cel puţin la fel de spectaculoasă în relaţia dintre SUA şi UE în domeniul securităţii energetice. A fost dat publicităţii Declaraţia comună semnată de Joe Biden şi Ursula von der Leyen privind cooperarea în domeniul securităţii energetice.
Este o deschidere demult aşteptată şi care vine într-un moment în care pentru ţările europene nu există problemă mai importantă decât asigurarea acestei securităţi energetice care, cât se poate, să mai excludă din actuala dependenţă strategică faţă de importurile din Federaţia Rusă.
În termenii acestui document, americanii se angajează foarte ferm să ajute Europa să „evite şocurile energetice, inclusiv cele care ar putea rezulta ca urmare a unei invazii suplimentare a Ucrainei de către Rusia: SUA este deja cel mai mare exportator de gaz lichefiat către UE. Colaborăm cu guverne şi operatorii de pe pieţe pentru a aduce în Europa cantităţi suplimentare de gaz natural provenind din diverse surse de pe glob. Gazul lichefiat poate, pe termen scurt, să crească nivelul de securitate al aprovizionărilor în timp ce se continuă tranziţia către nivelul de zero emisii. Comisia Europeană va continua pe linia îmbunătăţirii transparenţei şi utilizării terminalelor LNG în UE”.
Semnalul a fost deja înregistrat ca o schimbare majoră în construcţia viitorului supravieţuirii energetice europene în momentul în care se acumulaseră la Bruxelles apeluri şi întrebări urgente din partea Statelor membre privind nevoia de răspuns real şi comun la perspectiva unei crize majore generate de eventualitatea unei scăderi dramatice sau chiar întreruperi a livrărilor de gaze ruseşti.
În acest sens, aşa cum se petrece de regulă în jocurile de nivel înalt de la Bruxelles, documentul de ieri a fost precedat de o analiză „Poate Europa să supravieţuiască fără dureri fără Rusia?” publicată sub egida Think tank-ului Breugel.
Deocamdată, documentul semnat acum cu americanii nu reprezintă decât o Declaraţie comună, ar trebui să urmeze un Memorandum de intenţie care să anunţe un contract cu angajamente precise şi cu indicaţiile necesare privind cantităţile prevăzute.
Dar asta înseamnă nu numai aprovizionarea dirctă în urgenţă pe termen scurt, înseamnă şi construcţia spaţiilor de stocare, cele despre care se tot vorbeşte şi care ar trebui să fie realizate prin investiţie comună europeană.
Acolo, după cum s-a promis, ar trebui să fie constituie reervele strategice europene, dacă liderii politici vor considera că s-ar putea trece şi la măsuri concrete, nu numai la discursuri demagogice.
Pentru perioada imediat următoare întrebarea este dacă se va merge mai departe pe proiectul anunţat cu americanii şi dacă se vor oficializa decizii politice în acest sens sau dacă se va mai aştepta obţinerea unui consens între Statele Membre.
Vom şti mai precis cum stau lucrurile după ce vor vedea estimările de costuri pentru aducerea de gaz lichefiat într-o operaţiune uriaşă, la o scară fără precedent, inclusiv prin construcţia de infrastructură în mai multe ţări europene.
Nu este imposibil, politicienii pot decide imediat asta şi atunci e posibil să fie rezolvate şi multe dintre cauzele profunde ale situaţiei atât de neclare în ce priveşte Ucraina.
Sursa: Adevărul/Cristian Unteanu
