Curba lui Gauss a competenţei de la BNR. Cazurile Olteanu şi Stoenescu
De o parte, tânărul avocat care a prins un post de viceguvernator şi îşi ambalează lipsa de fundamente economice într-un discurs spontan dar abil. La capătul celălalt, un profesor de economie care la bătrâneţe şi după cinci ani de Consiliu de Administraţie tot n-a învăţat nimic despre ce înseamnă să fii bancher central. Pe rând:
Bogdan Olteanu. Nu lipsa de fundamente este principalul pericol la Olteanu, ci precedentul pe care îl creează. Oricine poate ajunge în CA, mulţi vor începe să-şi dorească posturile iar la cum se împart, le vor şi obţine. Dacă până acum se vota cum recomandau experţii, în următorul mandat probabil vom avea oameni cu agende politice. Dacă nu reuşim să trecem la euro până atunci, va fi prăpăd. Pe de altă parte, abia aştept să-l văd pe Olteanu răspunzând la o întrebare tehnică. N-o să le poată evita la nesfârşit.
Virgil Stoenescu. După ce a reuşit să treacă neobservat cinci ani, a fost pus în situaţia să vorbească tocmai la reconfirmarea pe post. „Ştiţi ce probleme sunt la Banca Carpatica. Să dea Dumnezeu ca să nu…să avem probleme cu Banca Feroviară!”. Genul de afirmaţie pe care, ca bancher central, n-o faci nici dacă-i corectă. Pentru că poţi să nenoroceşti banca sau să îi scazi valoarea (Carpatica e la vânzare şi cotată pe bursă). Domnul Stoenescu a avut mare noroc că Dumnezeu i-a adus aminte să schimbe vorba şi că piaţa nu a muşcat. Avantajul cotării unei bănci la bursă este că este mai transparentă şi îşi ţine indicatorii de solvabilitate cât poate de sus. În plus, Carpatica n-a crescut deloc în 2008, anul nebuniei imobiliare şi a consumului. La ce se referea totuşi Stoenescu? Cel mai probabil auzise de înlocuirea preşedintelui Nicolae Hoanţă, ultima dintr-o lungă serie, din mai multe bănci şi la mai multe nivele, majoritatea cerute discret de BNR. Explicaţia oficială a cuvintelor lui Stoenescu: BNR spune că o bancă autohtonă îşi menţine greu cota de piaţă când concurează cu capitaluri străine.
