De ce la noi mall-ul bate școala
Vestea că școlile se redeschid dacă personalul școlii este vaccinat în proporție de minimum 60% a provocat un tsunami de critici. Care mai de care specialist în dat cu părerea a început să dea cu pietre: ba că decizia nu face decât să-i asmute pe părinți împotriva profesorilor nevaccinați, ba că procentul e mic și că nu reduce riscul infectării cu SARS-COV 2, ba că iar sunt discriminați săracii români, ba că nu sunt lăsați să aleagă.
Dar de ce niciun cuvânt despre anomalia flagrantă de la noi: copiii vaccinați nu au dreptul să intre în școală, dar au dreptul să intre în mall? De ce i-am mai vaccinat oare? Ca să susțină afacerile întreprinzătorilor autohtoni? Ca să stea în vacanță prelungită jucându-se în rețea? Nu li s-a promis și lor oare viață normală odată cu vaccinul? Sau viață normală nu înseamnă să mergi la școală?
De ce părinții acelor copii s-au mai vaccinat și de ce până la urmă profesorii acelor copii s-au mai vaccinat și ei? Nu oare pentru o viață normală? Nu oare acesta a fost motivul principal pentru care oamenii sănătoși și fără riscuri majore de sănătate au ales să se vaccineze? Îl auzeam zilele acestea pe însuși șeful Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării reacționând revoltat la decizia majorității PNL – PSD de a bloca certificatul verde în Camera Deputaților. Domnul Csaba Astalos nu vede nicio discriminare în faptul că ar putea fi impus certificatul verde la locul de muncă, pentru că dreptul la viață și sănătate primează asupra dreptului la muncă. Într-o țară în care mor zilnic sute de oameni de Covid, dintre care peste 90% nevaccinați, facem tot ce ne stă în putință să dăm apă la moară anti-vacciniștilor.
Așa cum nevaccinații majoritari de la noi au dreptul să rămână nevaccinați, și vaccinații minoritari au dreptul să-și reia viața ante-pandemică. Cât despre copii, câți dintre emițătorii de opinii în spațiul public au încercat să vadă ce înseamnă pentru un copil scoaterea din rutină și izolarea acasă, între pereții camerei? Emoțional, cognitiv, social – sunt dați peste cap și pedepsiți pentru lașitatea unor decidenți care se fac preș în fața sindicatelor aducătoare de voturi.
Niciun politician nu și-a pus problema binelui copiilor, pentru simplul fapt că votul copiilor nu contează. Dacă și copiii ar vota, poate lucrurile ar sta altfel. Cam cât timp ar trebui copiii să stea în afara sălilor de clasă? Încă un an? Poate încă doi? Zece? Nu de alta, dar nu există orizont de timp pentru durata pandemiei și nici nu știm câte valuri vom mai fi obligați să suportăm. Iar nevaccinații nu vor accepta nici în 10 ani de acum încolo să se vaccineze dacă nu se va întâmpla ceva determinant în viața lor.
Aș vrea să cred că trăiesc într-o țară în care dreptul copiilor de a merge la școală este mai important decât dreptul nevaccinaților de a merge la muncă.
