Godzilla si comunistii
Teama fata de primordial, fata de natura dezlantuita, nu e un secret pentru niciun popor cu vechime. E suficient sa ne aplecam putin asupra mitologiei unor neamuri mai titrate si vom gasi cel putin o obsesie in mentalul colectiv. La slavi, germanici si nordici primeaza padurea pe cand la japonezi oceanul domina peisajul mitologic.
Nu e un secret ca lipsa cunoasterii si explicatiile irational-religioase nasc monstri. Padurea, lacurile, grotele, raurile pot deveni usor obiecte ale obsesiei colective. Totusi, daca ne uitam fugitiv asupra mitologiei altor popoare, observam ca anumite elemente au prioritate. Am amintit cazul japonez si datorita seriilor nesfarsite de filme cu Godzilla. Godzilla combina perfect doua frici intiparite puternic in mentalul colectiv nipon : imprevizibilul ocean si distrugerea cauzata de seisme. Adaugati la asta si cicatricea primelor bombe atomice (primul Godzilla era rezultatul radiatiei) si aveti o ilustrare excelenta a imprevizibilului.
Bun, si Romania unde intra ? Evident, o sa se ridice cineva din spate si o sa spuna ”Codru-i frate cu romanu’ !”. Imi vine greu sa cred. As zice ca sunt mai degraba veri indepartati. Aura mistica a codrului, salasul haiducilor dar si al Mumei Padurii, a fost demult ingropata de un monstru mai recent si greu de starpit : comunismul.
Comunismul este subiect de povestiri la gura focului. Colectivizarea, decreteii si securistii sunt inca vii in mentalul popular. Comunistii sunt printre noi, ca niste zombii dornice de creier tanar. Comunistii sunt pe afisele filmelor, in piese de teatru, in talk-showuri si mai ales in politica. Comunistii i-au pus lui Mungiu painea pe masa.
- Imagine preluata de pe transatlantis.net
Fiintele mitologice comuniste includ tipologii precum tortionarul, turnatorul, nomenclaturistul sau marxistul. Ei n-au disparut, ei raman vesnic la panda, gata sa inghita si farama aia de sanatate mentala pe care o mai aveam. Uitam ca n-a fost singura perioada de opresiune din istorie. Ne comportam ca un fotbalist care a ratat un meci decisiv : la 20 de ani dupa campionat inca vorbim cu pasiune despre asta. E si mai ciudat ca nu deplangem valorile distruse de comunism sau mortii din 89′. Nici macar atat. Pentru romani comunismul nu e un monstru, e un ”bau bau”.
Vedem ca se inchid putin ranile ? Nu-i nimic, facem un nou proces al comunismului , turnam filme, discutam, ne dam cu capul de pereti. N-am rezolvat-o cu lovitura de stat din 89′, n-o sa o rezolvam nici la alegerile de anul asta. Iliescu paste neingradit, adevaratii criminali dorm linistiti. Ne-a ramas doar marea libertate post-comunista : autovictimizarea. Nu de alta, dar decat sa vanezi demonul, e mult mai bine sa spui tuturor sa se fereasca de el.
Intr-un meci al obsesiilor, comunistii romani l-ar captura rapid pe Godzilla, i-ar pune cravata de pionier si l-ar invata sa cante ode in registru grav. Roaaar, tovarasi !
P.S :Nostalgii exista la multe alte popoare dar ati vazut cumva ca nemtii, dupa o dureroasa separare si un adevarat macel economic, sa se complaca intr-un ”post-nazism” permanent ?
