În care se sare în apărarea băncilor, nene
A anunțat Teodorovici măsuri care prind și câteva taxări timide în zona bancară și ceva reglementări în energie (preț maximal la gaze, unde oricum se întâmplă chestii de zona crepusculară).
Pe lângă faptul că nu e mare brânză, nu e vreo pleiadă serioasă și gândită de măsuri de taxare, avem cohortele de comentariat probusiness care urlă că e ”naționalism-socialism” (da, am auzit un analist economic care prelua cu nesaț analizele CTP).
Fix la asta folosesc apocalipsele astea, nimeni nu e real îngrijorat de deriva de dreapta a PSD-ului, toți folosesc critici la adresa naționalismului ca să apere băncile și oligarhi energetici. Asta e cu adevărat apocaliptic.
Avem nevoie în România de un soi de urgent new-deal mediatic. Terminați cu apărarea complet necritică a zonei de business, nici măcar nu e în spirit liberal, și Adam Smith ar fi râs de voi. Poeziile în apărarea băncilor și firmelor de asigurări depășesc în penibil poeziile scrise lui Ceaușescu pe vremuri, poftim, dacă tot nu se mai poate fără comparația cu epocaceașcă.
Un new-deal mediatic ar însemna să ne aducem aminte de cei pentru care scriem, ar însemna ca tot acel comentariat angajat uneori direct de mediul lobbystic informal să mai și fie pus cu botul pe labe, toți acei ziariști care au înțeles societățile capitaliste până la ”orice taxare e socialism”, și mai ales posturile publice de radio și tv care ar trebui să investigheze constant problemele abuzului privat asupra angajautlui/consumatorului.
Minimă taxare în zonele amintite era urgentă încă din perioada postcriză. Perioada neagră postcriză a fost plătită cu extragere brută de bani de la baza piramidei. După ce totul s-a echilibrat, care a fost răsplata pentru tot soiul de bail-out-uri? Noi reduceri de taxe, și nu pentru pulime.
PSD a oferit după perioada de austeritate maximă o întregă sarabndă de reduceri de taxe, de tpieri de cheltuieli sociale pentru angajatori. Numai un complet neștiutor ar fi crezut că nu va veni momentul unei minime taxări. Dragnea a pus-o retoric într-o schemă de răzbunare. I-aș spune ”oftică”, nu răzbunare: a o firimitură după ce el și alți pesediști au dat deja jumătate de prăjitură din bunuri publice.
Bine că fac măcar asta. Aici nu există discuție. România băltește de ani de zile în lipsă de măsuri pe termen mediu. Până și pentru cei mai liberali dintre liberali, în afara spălaților pe creier cu Hayek și Von Mises, făcuți ”la distanță”, știu că nu poate continua la nesfârșit stoarcerea unui profit mult peste media europeană. România trebuie să înceapă construcția unor noi etape de modernizare. Cu ce?, dacă nu aduni bani? România are nevoie de bani măcar să îngrijească spinările rupte în muncă intensivă neasigurată aici sau aiurea în ultimele două decenii.
Nesimțirea socială a unei părți din mediul de afaceri este dublată de un spirit mediatic sinucigaș: o concepție primitivă despre patronul mulțumit care aruncă resturile către popor, căci altfel, dacă n-ar mai investi el?, ce ne-am face cu toții, nu-i așa?
Oricum, PSD face reduceri dubioase de taxe și de data asta. La ele ar trebui să ne uităm cu atenție. Din nou se iau măsuri ca să meargă lin afacerile în imobiliare, afaceri care asigură rentele pentru mai toți afaceriștii și upper-middle-classul autohton. Reducerea pe zece ani (!) de taxe în construcții este ireală și inutilă – oricum sectorul zbârnâia și ar fi trebuit să iasă din sălbăticia construcțiilor aiurea și să intre într-o planificare mai puțin sufocantă pentru marile orașe. Înțelegeam dacă încurajau construcțiile strategice, clădiri în vederea producției, construcția de case sociale, de infrastructură CFR sau de altă natură, dar semnalul este fix pentru sectorul imobiliar și pentru una dintre cele mai speculatoare și abuzive zone de business din România.
Mulți oameni nedumeriți de prin străinătate când mai stau de vorbă cu eroi mediatici de pe aici. Nedumerirea e puțin ipocrită, un comentariat lobbystic având și țări precum Franța sau Suedia, dar ei măcar nu au doar atât. Ei bine, noi avem aproape numai haiduci care și când iau de la bănci dau la reduceri în businessurile imobiliare pe care le au, haiduci care ar tăia ajutoarele sociale și i-ar băga la credite cu dobândă de 20% pentru oricine n-are pâine.
Pe scurt: nu poți apăra bănci care sunt taxate oricum puțin în timp ce fac profituri mult peste media europeană, bănci care nu au ascuns nici o clipă că au taxat abuziv timp de decenii creditații, bănci (precum BRD) care s-au și mânjit în afaceri sulfuroase cu politicieni și elite de business locale. Nu fiți ridicoli.
P.S. La un moment dat de la Asociația Băncilor, acum vreo 6 ani, a și scăpat un document în care se evaluau clar comisioanele abuzive. Știți cât erau: fix 600 de milioane pe an.
