La despărţire
M-am culcat cu ea; te-am înşelat cu el; nu ne potrivim; nu eşti tu de vină, e vorba despre mine; te sun de o săptămână, de ce nu răspunzi; m-am săturat, plec; mă duc la mama; vreau să ne despărţim; am încercat dar uite, nu a mers; mă sufoci; caută-mă când te maturizezi; ce ar fi dacă am rămâne doar prieteni; nu mă mai atragi în sensul acela; am nevoie de o pauză; încă de la început nu m-am gândit că am putea avea altceva decât o aventură; nu vreau să te mai văd niciodată; hai că nu murim din asta; povestea asta e terminată. Am enumerat câteva motive de despărţie, cuvinte de final. Care mai patetic,care mai pragmatic, după firea oamenilor. Nu te mai iubesc. Abia atunci se complică lucrurile şi se prăbuşeşte cerul. Urmăriţi scurt-metrajul de mai jos – mie mi-a plăcut- apoi continuăm.
Eu n-am fost niciodată bun la despărţiri. Când iniţiativa a fost a mea, am preferat să mă prefac că nimic nu s-a întâmplat, că nu există. Când a fost a ei, oricine ar fi ea 🙂 , am procedat la fel. Evident, au fost fost şi câteva cazuri în care s-a lăsat cu lacrimi, cu implorări, ameninţări, palme şi tot ce presupune un final dramatic. În fine, hai să trecem la subiect. Spuneţi-mi şi mie, că am ajuns la o vârstă la care nu mai am timp să experimentez, cum ne despărţim eficient? E pentru un prieten bun 🙂
