La dracu
Să fugi, să tragi apa. Să fugi. La dracu cu ratele la maşină, cu prietenii de conjunctură – cei buni vor înţelege-, cu şeful isteric, cu mârlanul din trafic, cu funcţionarul plictisit de la ghişeu, cu deadline-ul care tocmai trece, cu iubita sofisticată, cu preţul nesimţit al benzinei, cu ospătarul care ar fi gata să-şi sufle mucii în ciorba ta. La dracu cu toţi. Am obosit.
Am zis la dracu cu şeful isteric? Bine, atunci la dracu” cu şeful care le ştie pe toate, cu vecinul manelist, cu politicienii îmbuibaţi, cu mogulii, cu pupincuriştii, cu ruşii, cu americanii, la dracu cu toţi. Tot acolo şi cu factura la întreţinere, cu nesimţirea hypermarketului de la colţ, cu televizorul, cu tabloidele, cu berea caldă, cu muzica proastă, cu ipocrizia, cu securiştii, cu bormaşinile, cu lenea colegilor, cu Mioriţa, cu viruşii, cu democraţia prost înţeleasă, cu banii, cu REBU, cu globalizarea, cu seceta, cu reţelele de socializare pe net, cu maidanezii, cu telefonul, cu luni, marţi, miercuri, joi. E vineri
