Lui Theodor Paleologu nu-i prieşte pleaşca
Te duci ca ministru al Culturii, într-o joi, la un seminar cu oameni subţiri, să arunci lumină asupra doctrinei dreptei populare în România. Nici n-aprinzi bine farurile şi cînd să porneşti pe cărarea doctrinară a dreptei populare, tragi frîna şi parchezi în niscai consideraţii despre Băsescu, despre dreapta din el şi despre înaintaşii săi politici. Din vorbă în vorbă, descoperi ce noroc pe capul PDL-ului să fi avut în frunte un om ca Băsescu, să-l aducă la putere cu charisma lui. Curată pleaşcă! Am văzut în ziare cîteva comentarii despre intervenţia doctrinar-hagiografică a ministrului Paleologu. Răuvoitorii s-au grăbit să-l acuze de linguşeală, scoţîndu-i pe nas „pleaşca”, „eroul dreptei” care a devenit Băsescu, apelul său către popor de factură bonapartistă şi gaullista sa atitudine împotriva dominaţiei partidelor. Mai citind diverse alte declaraţii ale ministrului Culturii, cred că entuziasmul său faţă de Băsescu n-a fost nici jucat, nici de circumstanţă. Pur şi simplu dl Paleologu pare să aibă o relaţie proastă cu propria sa spontaneitate, încît nu i-ar strica dacă un timp n-ar mai deschide cutia cu elogii decît acasă. Pînă învaţă s-o închidă la timp.
