În 2008, la summitul NATO de la București, m-am cutremurat când am auzit aplauze ale jurnalistelor românce la cf de presă a lui Putin. Unele dintre ele erau în extaz (sunt active și azi, sunt influenserițe, s-au mutat în ong-uri și chiar în diplomație).

Cineva l-a întrebat dacă a început al doilea Război Rece, iar Putin a spus că nu. Sintagma fusese lansată odată cu primul val de extindere NATO (1997). Poate că unii l-au crezut, dar și-au dat seama patru luni mai târziu, când Putin a invadat Georgia, că sunt fraieri.

Atunci a fost prima dată când, dincolo de agenții Rusiei, am simțit efectele propagandei putiniste la firul ierbii, asupra unor oameni lipsiți de minimă cultură și capacitate de a contextualiza. Aplauzele alea și zâmbete schimbate complice, în semn de ce sexy e Putin!

Altminteri, agenții, care se știau clar, mișunau și prin politică la cel mai înalt nivel, în structuri guvernamentale, încă din 2001, când negociam intrarea în NATO și UE. De atunci, propaganda a crescut, nr victimelor a crescut și el.

Sau despre investițiile mascate ale rușilor în sectoare economice strategice din România.

Mărturisesc, nu mi-am imaginat că voi avea ocazia ca în 2022 să văd aplauze pe facebook la dezmembrarea Ucrainei prin invazie.

La nivelul deciziilor politice, mai sunt interese pt preturi mici la resurse, pt aplicarea unor tactici în procesul ăsta de împărțire a sferelor de influență, mai avem chiar și orgolii jupiteriene, lipsă de leadership, dar să vezi la un popor care a avut bocancul rusnac pe grumaz fie și umbra unei înțelegeri sau admirații pt Putin este un coșmar. Un eșec! Și multă scârbă.

Sursa: Adelina Rădulescu/Facebook