Maciuca Vanghelie
A sarit Marian Vanghelie la gitul lui Ponta si al lui Dincu de capul lui sau exoticul lider social-democrat din Bucuresti e doar marioneta cuiva care urmareste interese contrare celor afirmate de cei doi acuzati de „deviationism”? Acesta este intrebarea!
O intrebare, doar pina la un punct utila (va dau un indiciu; Geoana, un campion al esecurilor la social-democrati, tace semnificativ a propos de cererea de excludere a lui Ponta si Dincu – cei care nu au digerat deloc bine intrarea PSD in aventura referendumului pentru suspendarea lui Traian Basescu). Intrebarea de mai sus e insa si inutila, pentru ca indiferent care e raspunsul la ea, e de rau pentru social-democrati si pentru viitorul acestui partid.
E foarte simplu: a) Vanghelie vorbeste de capul lui, iar majoritatea colegilor lui de partid nu indraznesc sa cricneasca in legatura cu aceasta propunere care ar scoate pe tusa o buna parte din rezerva de viziune si ratiune politica din PSD, ceea ce inseamna ca social-democratii au ajuns rau de tot daca port-drapelul lor a ajuns acest personaj cu trecut recent si cu prezent mai mult decit dubios; b) daca, pe de alta parte, presedintele PSD Bucuresti „care este” e doar cureaua de transmie pentru o zona care prefera sa participe la jocurile politice din PSD prin interpusi, atunci sperantelor, tot mai putine e drept, ca PSD ar putea fi si altceva decit sulfurosul partid cu care ne-am obisnuit, trebuie sa li se cam puna cruce.
Vanghelie, asadar, nu e doar „maciuca” folosita pentru a lovi, ca „de dupa blocuri”, in Ponta si Dincu. E, in primul rind, „maciuca” pe care PSD si-o aplica siesi, cu sadism si masochism. Parerea mea!
