”N-am luat Oscarul, filmul era propagandă și-i făcea mari pe Tolo și Vlăduț Voiculescu”
Nu m-am uitat la Oscarurile de azi-dimineață. N-aveam atâta speranță și entuziasm. Dar m-am uitat dis-de-dimineață pe febe să văd uralele.
Și așa am văzut primii români fericiți că… nu l-am luat. Fericiți că, după o săptămână de post mare, nu o să mai audă niciodată de filmul „care-l face vedetă pe Vlăduț”. Căci, nu-i așa, „filmul era de propagandă și-l făcea pe Vlăduț/ Tolo mare”.
Altă categorie de canibali triști au ars-o conform tradiționalei scuze: “Sunt interese mari la mijloc. Este o afacere anglo-saxonă. N-avem noi loc acolo.” Vorba lui Tolontan: „Dacă am fi câștigat am fi fost „noi, românii”, dacă nu l-am câștigat, se va spune: “au pierdut Oscarul”.
Alții, mai glumeți în fericirea lor „against others”, au clamat că „nici nu se făcea să luăm Oscarul fără să luăm Nobelul”. Sau „Oscarul este un kkt politic”. Cert este că nu l-am luat și nici nu cred că mai e vreun moment destul de vizibil în care să fim in stare să-l luăm. Toți vecinii noștri din Vestul țării l-au luat. Și Nobelul, și Oscarul. Noi, nu.
Impresia noastră despre noi înșine este însă încă o certitudine că „arbitrajul străin “ nu este favorabil. „Nu ne vor străinii”
Și, precum spuneau niște critici culturali ai BBC în prezilele oscarizării mondiale, culmea, cam așa a și fost: “Deși Colectivul merită să ia Oscarul, nu-l va lua”.
Teoria mea este că dacă l-am fi luat, nu ar fi fost bine-n țara noastră. Noi războaie ar fi izbucnit cu vărsare de sânge prin „bulele nucleare” ale răfuielilor indigene.
Sursa: Liviu Mihaiu/B365.ro
