Nicușor și Firea. Votul emo
Iar se luptă răul cu binele și habar n-avem ce votăm. În loc de dezbatere avem emoție.
De ce nu ne propunem ținte ușor de atins? De exemplu să vedem cât mai multe confruntări între candidați, cât mai multe dezbateri despre soluții concrete pentru București, nu fantasy-uri cu ”duamna” și ”matematicianul”. Pentru asta, trebuie presiune din partea tuturor și trebuie forțate partidele mari să nu-și înece în bani și în emoție susținătorii strategici. Știu, mulți sunt hotărâți deja cu cine votează. Știu, unii au câștigat alegerile fără să dea un interviu. Dar n-ar fi totuși o treabă să-i mai și întrebăm ce vor să facă?
Ar fi fost util anul trecut să știm că președintele Iohannis susține privatizarea unor bune sectoare ale sistemului public de sănătate? Eu zic cu da. Iohannis n-a discutat nimic cu n imeni, doar a apărut în evenimente de PR și a câștigat. Asta e rețeta adevărată a succesului.
Ar fi fost util să aflăm că PSD, prin Sorina Pintea, susținea introducerea plății pentru analize medicale? Ar fi fost. Era trecută în programul de guvernare? Nu era. Și putem continua exemplele. Principala strategie de PR este să nu spui nimic, să fugi de interviuri cu întrebări dificile, să-ți cumperi sau să-ți impui prin puterea pe care o ai deja interviuri și discuții comode.
Dăm bani publici la partide pentru a le elibera de condiționări de business, de capcana donatorilor influenți. Ce fac ei cu banii? Îi bagă în reclamă și în distrugerea dezbaterii, își cumpără detașamente de postaci pe facebook plătiți să înjure orice mișcă împotriva candidatului plătitor.
Paradoxul e unul cunoscut. Cu cât dai mai mulți bani la departamentul comunicare cu atât o să ai mai puțină comunicare. Pentru că instituțiile, liderii zilei, vor folosi tot acest angrenaj pentru a camufla posibilele probleme.
Nicușor Dan și Gabriela Firea ar trebui să se întâlnească în dezbateri deschise, fără limită de timp, fără obligațiile show-ului TV (cine vrea să preia, s-o facă; sau televiziunea unde apar să acorde mult timp și reguli stricte) organizate ca la carte pe toate subiectele care apasă Bucureștiului. Într-o zi discuți despre țevi, a doua despre poluare, a treia despre probleme sociale etc.
N-avem asta (deocamdată). Ce avem în schimb? Avem celebra luptă emo între bine și rău. Nicușor Dan e Alesul dreptei și gata, e de ajuns s-o învingem pe ”duamna”, spun bulele din zona centru-dreapta sau organizații civice diverse. Lor li se pare destul. Așa cum era destul că e PSD răul absolut uitând să-i întrebe pe cei care vin în loc ce au în cap.
Emo-votul o fi procurând un soi de eliberare pentru anumite pături sociale care cred despre ele însele că sunt buricul pământului, dar eu tot nu sunt mulțumit că nu știu destule despre ce vrea să facă mai exact Nicușor Dan. Și mai sunt câteva luni până la alegeri.
Firea avut un mandat dezastruos în zona de dereglementare a Bucureștiului. De fapt, s-a întărit și mai mult domnia junglei speculative (imobiliare, ars deșeuri, utilizat mașina personală haotic și peste măsură). Dar are vreun candidat tupeul să recunoască, de exemplu, că poluarea vine din această dereglementare a businessului? Sectorul construcții a țopăit prin București și umple cartiere de praf fără să-i streseze nimeni. Gunoaiele sunt arse în cartiere locuite și nimeni nu disperă public împotriva unor afaceri criminale pe față. Particulele nasoale pe care le tragem în plămâni se numesc piață dereglementată. Nicușor Dan va încerca să oprească marile afaceri poluatoare ale Bucureștiului? Nu știm. Ce știm e că vrea să cheltuie mai puțin pe ”social”. Firea a cheltuit ceva pe ”social” și tot nu era suficient (pentru că a avut grijă să spargă bani pe voucher-iade și alte prostii). Dar de ce să nu știm direct de la ei ce vor să facă?
Problema încălzirii e enormă, e veche de decenii. Avem vreun plan? Ne vom pune toți centrale de apartament? Păi n-am făcut nimic. Vom continua să ne ucidem lent. Așa cum în transportul public, nu știu cum se face, dar achizițiile în zona electricului (tramvaie, troleibuze – licitația pe tramvaie e contestată, amânată etc) tot stagnează, în schimb cumpărăm autobuze poluante în prostie.
Pe mine nu mă interesează cine e mai simpatic, mai țață, mai săritor, mai matematician. Mă interesează să știu ce riscuri îți asumi ca să salvezi Bucureștiul, cu cine te pui?, ce promiți sub semnătură?, ce spui public despre fiecare dintre probleme. În rest, am obosit, am asistat deja de decenii la lupta între bine și rău, între dreapta bună și pesedismul rău, și, de fiecare dată, treburile au mers dezatruos, indiferent de candidat. De ce? Poate pentru că în loc să-i forțăm, presă, grupuri cetățenești, să spună clar ce au în cap, preferăm să o ardem într-un continuu basm electoral în care binele învinge. Lupta bine-rău ne face praf.
