O inovatie jurnalistica la Jurnalul National. Piersic, Condurateanu si presa de-a-ndoaselea
Va povesteam aseara cum am fost martorul unui eveniment care nu credeam sa se intample …. sa apara un drept la replica preventiv…adica inaintea articolului propriu-zis… Cum in Cotidianul anuntasem ancheta despre Florin Piersic inca de joi dimineata la tarabe, respectiv miercuri seara pe net, mister Piersic ii da joi un telefon lui Florin Condurateanu, de la Jurnalul National si se cere spalat …. Si misiunea se executa… Numai ca Jurnalul si-a luat teapa: crezand ca interviul „incendiar” al lui Condurateanu o sa apara in acelasi moment cu ancheta mea infecta si o sa ma faca de kko, ziaristul in cauza si artistul respectiv s-au apucat sa comenteze ceea ce credeau ei ca o sa public… Incredibil…
Cand dau sa-l sun pe Condurateanu azi pe la pranz, pentru articolul de aici, surpriza…. Iata ce-mi zice:
“Aveţi cuvântul meu că acum zece minute am vorbit în hala de la «Jurnalul Naţional» şi le-am zis colegilor că articolul despre Piersic, pe care l-aţi publicat voi, este unul după care să faci şcoală despre cum se scrie un subiect tare. Îmi cer scuze dacă v-am supărat. Interviul meu a fost o reacţie de moment pentru a nu pierde un asemenea subiect. Sunt şi eu puţin supărat de faptul că am anunţat o dezvăluire în exclusivitate pe care mi-o făcuse Piersic, ca să văd după aceea că apăruse şi în Cotidianul”. (se refera la chestia cu incercarea de recrutare de aici)
Incredibil… sa faci asa ceva, sa perii un om in cel mai libidinos mod, scuipandu-l pe altul (pentru ca din articolul din Jurnalul , ancheta mea a fost asemanata cu niste zoaie, cu un atentat la valorile nationale si la limba de lemn) , iar a doua zi sa-ti ceri scuze si sa incerci sa pupi acolo unde ai scuipat… Mai ales de la un necunoscut… Pentru ca pe Condurateanu nu il cunosc decat de la TV… cu ani in urma am adormit de vreo doua ori lasand televizorul sa mearga atunci cand lua el un interviu… atat… nu-l stiu, nu ma stie….
Partea amuzanta este ca am vorbit si cu doi din cei patru redactori sefi ai Jurnalului si nici unul dintre ei nu stia cum de s-a luat decizia epocala de a calatori in viitor, publicand dreptul la replica inaintea unui articol…
Dar Condurateanu vine cu perla: „A fost o reacţie la anunţul pe care l-a făcut ziarul dumneavoastră. Practic, dumneavoastră aţi anunţat joi un aperitiv, urmând ca vineri să serviţi friptura. Nu a fost o concurenţă, deoarece ziarul Cotidianul avea grosul. Noi nu am vrut să părem un ziar de piua a doua şi am încercat să abordăm şi noi subiectul. Să avem şi noi o felie. ”
In caz ca ati uitat cum vorbeste Condurateanu si sa nu ma acuzati ca inventez, va dau aici doua exemple din interviul cu Piersic:
„Parcă bate un vânt turbat, să nu mai avem nici o figură luminoasă a românilor, să nu mai avem nici un personaj pozitiv, să se dărâme toate figurile de români iubiţi de români, parcă se vrea dărâmarea tuturor eroilor României. Şi eroii noştri, personalităţile noastre sunt borne kilometrice decisive pe drumul destinului României. Faceţi semn că mai aveţi pentru Jurnalul Naţional de o dezvăluire în premieră…”
„Ne lăsaţi cu gura căscată, domnule Piersic. Cum, dumneavoastră mai aveţi lucruri nespuse poporului român? Că sunteţi o carte deschisă pentru tot românul 24 de ore din 24. Destinul dumneavoastră pare non stop Florin Piersic mereu la dispoziţia românilor. Care este povestirea în premieră? ”
Frumos, nu-i asa?… Ma infior insa cand stiu ca exista oameni care mai pun botul la asa ceva…
