O moțiune pierdută
PSD s-a făcut de râs la scenă deschisă. Moțiunea nici măcar nu a mai strâns parlamentari suficienți în sală cât să înceapă marea ședință. Acum este limpede că, în parlament, PSD
A rămas fără majoritate, după ce oportuniștii de serviciu i-au întors spatele. În sondaje, paradoxal, scade tot PSD, deși PNL este la guvernare de 10 luni încoace. Ultimul sondaj făcut de IMAS dă PSD la numai 20%. Același partid care a obținut acum patru ani 46% din mandate.
Marcel Ciolacu are acum faima unui jucător de barbut, care a jucat alba-neagra cu răsturnarea guvernului. Evident că moțiunea pe care le-o flutura în primul rând PSD-iștilor era cacealma curată. Cu trei luni înaintea unor alegeri parlamentare la termen, cu un vârf de pandemie așteptat într-o lună sau două, pe cine a vrut să păcălească? PSD-iștii ar fi trebuit să fie sinucigași politic să-și dorească să fie la guvernare tocmai acum. Dacă în Opoziție le scad procentele încet, dar sigur, ce s-ar întâmpla la Putere, cu sabia alegerilor deasupra capului?
Noul șef al PSD a ratat prima impresie, singura care contează. Prima sa reușită în fruntea partidului a fost să arate partidul gol în văzul tuturor: majoritatea de altădată s-a dus pe apa sâmbetei, oamenii din partid fie îl trădează, fie îl ignoră, UDMR și minoritățile i-au întors spatele, iar amenințările cu excluderile din partid sunt ca strigătele lui Dragnea din pușcărie. Partidul îl vede slab, restul lumii îl vede penibil.
Pentru PSD, moțiunea a fost un eșec. Pentru Marcel Ciolacu, ea și-a atins, însă, scopul. Moțiunea i-a mai ținut în tranșee pe primari să nu dezerteze, măcar până se depun listele de candidaturi. I-a păcălit pe credulii din partid să-l voteze președinte plin al partidului. Normal că, după ce s-a văzut cu sacii în căruță, a depus primul armele. Ce negocieri? Cu cine? Pentru ce? Poate doar cu liberalii, ca să-i asigure o ieșire mai demnă din colțul în care singur și-a băgat partidul.
Liberalii și USL-iștii au mai reparat ceva din onoarea PSD și i-au ajutat, prin absența lor, să nu se facă cvorumul de ședință. Este mult mai onorabil să spui, acum, ca PSD-ist, că alții sunt de vină, pentru că nu a fost cvorum. Ba chiar să spui, ca Ciolacu: moțiunea ar fi obținut voturi să treacă, dacă era supusă la vot! Adică avea voturi, dar nu avea cine să o voteze?!
Negarea evidenței și sfidarea logicii sunt, în continuare, la rang de cinste și în ranița de președinte PSD a lui Ciolacu. Din păcate, cu o așa Opoziție ne vom delecta în continuare. Alba-neagra, barbut, păcăleală, vrăjeală și alte strategii tocite ne vor umple timpul și ecranele.
Alegerile locale îi prind pe cei de la PSD în genunchi, cu imaginea făcută praf de înfrângerea rușinoasă, cu un lider care încă nici n-a apucat bine frâiele partidului că este deja puternic contestat și sabotat în propriul partid.
Și asta nu e tot. Moralul PSD-iștilor este dărâmat de scorul la care a ajuns partidul după aproape un an de stat în Opoziție: 20%. Este clar pentru jumătate dintre parlamentarii PSD, zeci dintre ei, că nu vor mai prinde loc pe listă, la următoarele alegeri parlamentare. Sunt acum o pradă ușoară pentru PNL și Pro România. PSD este în prag de disoluție. Scorul de la locale ar putea fi lovitura fatală.
