Primul uragan spațial observat pe Terra. S-a rotit în sens invers acelor de ceasornic deasupra Polului Nord
Oamenii de știință chinezi susțin că au detectat retrospectiv un mare vortex de plasmă peste polul nord al Pământului. Fenomenul a avut loc pe 20 august 2014 și a fost observat de patru sateliți meteorologici, simultan, timp de opt ore, și a fost reprodus de celebra revistă Nature Communications.
Analizând datele din 2014, oamenii de știință chinezi au detectat primul uragan spațial observat pe Pământ. Este un uriaș ciclon plasmatic la polul nord care a fost cauzat de penetrarea particulelor din vântul solar supuse câmpului magnetic al Pământului.
Un uragan atmosferic este un sistem circular de furtuni care se rotește în jurul unui punct de presiune scăzută (ochiul uraganului). Sunt fenomene spectaculoase care sunt cauzate de acțiunea combinată a rotației pământului, a gravitației și a condensării vaporilor de apă atmosferici la altitudini mari.
Uraganele (sau cicloanele) au diametre cuprinse între aproximativ 500 și 2.000 de kilometri, produc vânturi puternice și ploi și pot provoca catastrofe majore în regiuni mari de pe Pământ.
Cu caracteristici similare cu cele ale unui uragan atmosferic, oamenii de știință au prezis existența uraganelor spațiale. Ar fi structuri ciclonice care, în loc să fie formate din nori, ar fi constituite din vârtejuri mari de plasmă, mase de particule încărcate electric apărute la temperaturi foarte ridicate din spațiu. Aceste uragane spațiale s-ar putea forma pe planete cu câmpuri magnetice apreciabile.
În cazul Pământului, vântul solar poate injecta aceste mase de plasmă care, datorită efectului câmpului magnetic al Pământului, pătrunde preferențial prin poli.
Uraganele spațiale s-ar forma pe Pământ la nivelul ionosferei, adică la o altitudine mult mai mare decât uraganele atmosferice normale. Aceste fenomene ar putea fi considerate ca aurore polare circulare gigantice.
Nimic din ceea ce putea fi considerat un adevărat uragan spațial nu fusese observat pe planeta noastră până acum câteva zile, când o echipă coordonată de Qing-He Zhang de la Universitatea din Shandong (China) a publicat o lucrare în care susține că a detectat, retrospectiv, un mare vârtej de plasmă peste polul nord al Pământului.
Fenomenul a avut loc pe 20 august 2014 și a fost observat de patru sateliți meteorologici simultan, timp de opt ore, până când a dispărut treptat.
Marele ciclon plasmatic, cu baza sa în ionosferă, avea un diametru de aproximativ 1.000 de kilometri, centrat în apropierea polului nord magnetic și avea mai multe brațe spirale, relatează El Mundo.
Întregul ansamblu s-a rotit în sens invers acelor de ceasornic în jurul centrului. Ochiul acestui uragan particular în care precipitau curenți de electroni (jucând un rol echivalent cu cel al ploii în uraganele meteorologice) a produs o gigantică auroră boreală în formă circulară.
Cercetătorii au construit un model 3D magnetohidrodinamic pentru a explica în mod convingător formarea uraganului din interacțiunea dintre particulele din vântul solar și câmpul magnetic peste polul nord al Pământului.
Acest uragan spațial nu a produs efecte nocive asupra planetei. Cu toate acestea, dușurile de electroni asociate cu aceste fenomene ar putea afecta funcționarea constelațiilor de poziționare a sateliților (cum ar fi GPS), a sistemelor de comunicații radio și a radarelor.
Furtuna a fost observată într-o perioadă de activitate geomagnetică scăzută, ceea ce duce la suspiciunea că aceste fenomene ar putea fi foarte frecvente (mai mult în perioadele de activitate ridicată). Și dacă aceste uragane spațiale se formează cu ușurință pe Pământ, acest lucru sugerează că pot fi comune pe alte planete din sistemul solar și, desigur, pe exoplanete în care există condițiile potrivite.
Detalii, AICI
.
