Războiul Luminii: Vela, Iohannis & alţi soldaţi
E Vela singur? E acum sacrificat după ce au încercat să primească puncte electorale? Iohannis ştia de înţelegerea cu BOR? Cine cu cine se bate mai exact? A existat o presiune a BOR? Câteva gânduri despre nişte înjurături de Paşti pe care și le aruncă politicieni, credincioși febrili, ”influenceri” etc.
Luăm măsuri mai dure de izolare decât majoritatea ţărilor din UE pentru că am băgat în sănătate şi plase sociale mai puţini bani decât toţi membrii UE (procentual din PIB). De aici pornim. De aceea poate mulţi am închis ochii la excesul de zel în suspendarea drepturilor cetăţeneşti, pentru că ştim ce tip de stat am încurajat. În acest context, au venit declaraţiile lui Vela de aseară care toate duceau spre o relaxare incredibilă a carantinei mai ales în zilele de vineri şi sâmbătă. Iohannis a ieşit şi a anunţat că nu poate fi vorba de o relaxare, l-a criticat deschis pe Vela. Însă bomba discordiei a fost detonată.
Vela a ieşit în mod iresponsabil şi a hrănit o minoritate de inşi puşi să facă haos în numele credinţei. Biserica Ortodoxă Română, deşi pare o instituţie monolit, e departe de a fi aşa ceva. Are intelectuali, staruri, feţe instituţionale care se prezintă drept ultraortodoxe, care îl acuză şi pe patriarhul Daniel de relaxare şi de prea mult “ecumenism”. Daniel încearcă o concordie şi liniştire a apelor prin lipirea de instituţiile statului – îşi negociază pacea ortodoxă arătând practic că statul laic nu e laic, doar aşa calmezi radicalizaţii. De aceea am văzut un joc straniu în care BOR trimitea mesaje de calm şi resemnare, iar apoi am aflat că exista un acord cu Ministerul de Interne. Trecem de discuţiile cu stat laic etc. E vorba despre altceva aici. Deși, da, n-ar mai trebui să negociem încă statul modern românesc.
Vela şi Orban sunt aripa partinică a puterii. Şi ei simţeau, aşa cum simţea şi Daniel, o agitaţie la firul ierbii. O agitaţie venită dinspre organizaţii locale. Unii erau agitaţi de alegeri, alţii de Paşti. Unii vedeau cum pierd puncte în sondaje, alţii vedeau cum pierd puncte în faţa ortodocşilor radicali care le dau cu facebookul în cap zilnic (să nu uităm de mari donatori precum Becali care încurajau nesupunerea) şi care îi acuzau că nu lasă oamenii să se apropie de zeul lor. Fiecare dintre părţi, politică şi bisericească, sunt bine conectate la popor, dar folosesc metode primitive de negociere. Aşa au ajuns la acordul din care nu se mai înţelegea decât că am stat închişi ca proştii în casă doar ca să facem o mare ieşire în masă în trei zile de Paşti.
E Vela singur? E acum sacrificat după ce au încercat să primească puncta electorale? Nu e singur, vorbea în numele agitaţiei aleşilor locali. Şi Vela, şi Orban şi-au luat pulsul armatelor electorale şi le-au găsit demoralizate după această criză şi după 6 luni de guvernare. Soluţia nu a fost să anunţe măsuri politice pe placul electoratului, măsuri încurajatoare. Soluţia lor a fost una de nivel de gâgă: bă, ia hai să le dăm nişte Înviere, să-i mai calmăm. E o gândire jignitoare şi pentru credincioşi. Din cât feed back pot să adun dinspre credincioşi, impresia mea e că avem o înţelegere raţională a situaţiei. Dincolo de populişti fără scrupule, îmi părea că stau cetăţeni cuminţi, care au înţeles că nu va fi la fel – până la urmă sunt fix aceiaşi cetăţeni care au înţeles că radicalizaţii care fugeau după homosexuali cu referendumul, acum vreo doi ani, nu trebuie luaţi în serios.
Aceste mase au fost agitate degeaba de Vela & comp. Vela e primul vinovat însă pentru că e uşor să-i vezi traiectoria de imagine în ultimele 6 luni. Omul are o singură deviză: orice pentru PR, pentru un selfie bun. În PNL, această falangă ar trebui să fie cea „democrată”, care să trimită mesajul poporului liberal către structuri mai rigide. Numai că pentru ei democraţia e ce e pentru mulţi ziarişti sau afacerişti libertatea de expresie: libertatea de expresie, atunci când e înţeleasă ca „piaţă liberă a expresiei” este libertatea de a obţine bani, atenţie, poziţie cu cele mai ieftine şi scârboase mijloace. Aşa cum sunt unii care publică titluri mincinoase şi apoi încasează banul, aşa a vrut şi Vela să obţină simpatie.
O fi fost o scenetă? Sigur, e posibil, o metodă folosită des e să încerci să acoperi toate părţile dezbaterii, adică să faci o scenetă „poliţist bun – poliţist rău”, scopul fiind acela de a recolta voturi din tabere care sunt diferite. Să ai la sfârşitul zilei şi liberali satisfăcuţi că au „luptat pentru ortodoxie”, şi cetăţeni liberi şi frumoşi care luptă pentru o ortodoxie responsabilă, mai fancy, mai în bisericuţe mici de lemn, cam cum era în acea melodie stupidă a trupei Taxi. Eu nu cred că e doar scenetă, cred că e şi tensiune reală. Iată de ce:
Iohannis ştia? Ştia. Aici nu e discuţie. Ieşirea critică împotriva lui Vela este bună pentru că nu lasă în complet absurd măsurile statului de până acum. Repet, nu avem personal medical suficient, nu avem testări, nu avem nimic din lupta corectă şi directă, ne-au mai rămas investiţiile în poliţienism şi armată, de aia suntem în această situaţie şi nu alta.
De ce nu l-a oprit pe Vela? Pentru că poţi fi bossul boşilor cum e iohannis şi să nu controlezi tot. Iohannis are de partea sa instituţii (secrete şi nesecrete) şi câteva grupuri politico-business obişnuite să acţioneze de sus în jos. Tensiunea între aceste părţi e reală, poate duce şi la ruperea partidului. Pentru că e generată de realităţi şi interese diferite. Unii vor populism facil pentru alegeri alţii vor ordine, disciplină şi terminarea rapidă a crizei (pentru întoarcerea la muncă). Îi unesc unele tunuri de COVID19, îi unesc unele rente, dar mai multe îi despart. Deci da, în cazul lui Iohannis se poate întâmpla așa: poţi să ştii dinainte ce prostie vrea să facă Vela, dar să nu ai ce să faci, să fii nevoit să ieşi public cu bătălia.
Se bat aşadar facţiuni populiste scăpate de sub control cu facţiuni instituţionale sau „tehnocrate” care de fapt au propriul lor plan: ascunderea unor politici dezastruoase în ce priveşte sănătatea sub mantaua intransigenţei şi a avertismentelor pentru poporul infantil care se joacă în praf şi bagă COVID19 în gură. În aceste zile facţiunea populistă tip Vela este mai periculoasă decât o facţiune cinic-instituţională care încearcă să repare prin intransigenţă cinisme prezente şi viitoare.
Pericole? Unele de bătaie jegoasă: între alte culte şi ortodocşi, deja au apărut referinţela lutheranismul preşedintelui. E un argument fără sens. Felul în care au sărbătorit alte culte Paştile duminica ce-a trecut era un argument în favoarea unor sărbători calme şi pentru ortodocşi. Mâncărimea irezistibilă de a specula diferenţe etnice, religioase etc. e prezentă la mulţi “aleşi”, aleşi care s-au obişnuit să fie aleşi nu pentru politică, ci pentru cascadorii mediatice şi penibile, şi eficiente pentru un electorat, în mare parte alienat uneori chiar şi de propriile interese.
(Pentru a sublinia caracterul de fenomen, să observăm că mulţi primari fac adevărate showuri de Covid, în frunte cu Gabriela Firea care transmite zilnic emisiuni electorale cu spoială de “luptă cu viruşii”. Lupta de imagine e singura care se mai poartă, luptele politice i-ar dezavantaja – că doar n-or propune impozitarea corectă a averilor pentru solidaritate adevărată, nu din aceea filmată filantropic pentru prime time.)
Dinspre tabăra apucaţilor „de bine” vin alte sinteze dinamită: noi suntem ăia educaţi şi frumoşi care înţelegem religia superior, nu precum gloatele pesediste de vârstnici. Şi din nou o ducem într-o luptă scârboasă, fără sens. Unii se simt de o ortodoxie mai cu ştaif, „mai vestică”. Sunt de tot râsul, dar o parte din susţinătorii dreptei de bine şi de #rezist se văd un soi de falangă civilizatoare ortodox nonpesdistă.
Vela a vorbit despre adevărate conspiraţii care l-au determinat să facă acel acord BOR-MAI. Pesdiştii s-ar fi întâlnit ca nişte creştini de pe vremea Imperiului Roman şi ar fi uneltit nişte Înviere împotriva Cezarului. Soluţia? Să-i facem o înviere adevărată cu toţii şi să subminăm subminarea pesedistă. Nu le bănuiesc adversarii politici de inocenţă, dar poate tocmai de aia scrisoarea trimisă de opoziţia parlamentară de acum câteva zile. Şi cum organizezi Paştele era o chestiune de discutat cu toată lumea. Dar aici intervine inflexibilitatea prezidenţială: nicio concesie PSD; oamenii din camarila lui au tot făcut zilele astea declaraţii în care apărea cu o uşurinţă incredibilă cuvântul „criminal”.
Ce-am obţinut? Riscăm să suprapunem politic cu „dezbaterile” prosteşti de pe facebook între credincioşi „civilizaţi” şi unii „necivilizaţi”. Adică moartea dezbaterii, dar şi moartea organizării, moartea administraţiei, moartea încrederii cetăţeneşti în măsurile de carantină. Vina lui Iohannis a fost că nu şi-a temperat partidul în alunecări aiuristice ca ale lui Vela. Că nu şi-a temperat diverşi soldăţei care nu mai ştiu să facă politică decât cu instrumente periculos volatile.
Ce a obţinut Iohannis? A avut o reacţie dură împotriva unora din propria tabără, dar pericolul rămâne să fi fost „doar de show”. Adică să avem acea politică pe care am mai văzut-o: să ne dăm puţin la ei, să ne prefacem că-i batem şi să încercăm să adunăm puncte electorale de peste tot.
Ce uităm? Uităm că preşedintele n-a avut nicio reacţie legată de românii plecaţi la sparanghel şi alte munci sezoniere. Uităm că guvernanţii nu au instalat carantină de fapt, ci au izolat, în multe cazuri oamenii care îşi permit carantină de industrii care au continuat să-şi vadă de treabă (construcţiile sau lucrările de peisagistică electorală plătite de primari nu au încetat nicio clipă). Uităm că testarea nu reflectă tendinţe corecte. Cu cât testăm putem să credem că intrăm deja pe pantă descendentă, dar ne putem şi trezi în vreo catastrofă. Cam asta uităm în aceste zile care ne vor fi ocupate de girofare, preoţime, armate facebookiste de preacredincioşi şi profeţi ai credinţei „civilizate”.
