România se hrănește tot cu sângele lui Nicolae Ceaușescu
România trăiește continuu sub sindromul împușcării Ceaușeștilor. Adică, dirijarea urii populației spre liderul politic aflat la putere, uciderea lui la propriu sau prin îndepărtarea de la butoane, după care nimic nu se schimbă în bine, dimpotrivă.
Iliescu a făcut asta la Revoluție cu Ceaușescu. A alimentat puternic ura românilor față de ”nea Nicu” (care aveau motive să fie supărați, vezi sărăcia, lipsa libertății), i-a pus pe dictatori la zidul din Târgoviște, lumea s-a descărcat cu sânge pe pereți.
Dar ce-a urmat n-a fost deloc mai bine: marele jaf național al industriei (”un morman de fiare vechi”, citat Petre Roman), distrugerea sistemului de pensii, subminarea pe bune a economiei naționale (acuzație adusă Ceaușeștilor la procesul condamnării), crearea baronilor locali și a noilor îmbogățiți.
Scenariul s-a repetat mereu. Ură, îndepărtare de la putere, rău și mai mare (vezi emigrarea masivă din anii 2000, după epocile Emil Constantinescu, Adrian Năstase), înlocuirea celui demonizat cu altul și tot așa, la fiecare criză majoră.
Acum, e rândul lui Iohannis. El decontează tot răul provocat de pandemie și de partidele aflate la putere (PNL și USR).
Trupa Taxi a găsit repede un hit prin care să facă mișto de el, dar ăsta e cel mai ”soft” mod de a-l transforma pe președinte în paratrăznetul general al nemulțumirilor populației.
Românii se pricep la așa ceva, istoria e plină de asasinate și bășcălie față de lideri – dar ele nu sunt altceva decât oglinda pe care țara și-o pune singură în față, un masochism feroce și incurabil care sapă zdravăn la temelia viitorului.
Atâta vreme cât ura este singurul combustibil în politică, prin care unii pleacă, alții vin, populația se răcorește sufletește și organismul țării devine și mai putred, falimentul e asigurat la orizont.
Asta e România și nu se va schimba. O țară în care nici revoltele nu aduc schimbarea în bine, nu fac decât să conserve răul.
Am fost în Spania anul trecut, când pandemia făcea ravagii muult mai rău decât acum în România. N-am văzut un partid, un ziarist, un cântăreț să facă mișto de premierul Pedro Sanchez ori să-l acuze pentru că au murit oameni din cauza haosului sanitar.
Și, slavă Domnului, guvernul spaniol putea face multe ca să salveze vieți: să oprească libertate de mișcare mai devreme, să impună carantină rapidă, să anuleze evenimente cu mulți oameni (sărbătorile Fallas, în Valencia, de ex).
N-au făcut, exact ca în România vara asta, pentru că și-ar fi pus populație în cap, care și acolo, ca în România, nu credea atunci în pericolul coronavirusului. Au murit zeci de mii de spanioli din cauza asta, dar NIMENI nu i-a arătat cu degetul pe politicienii aflați la putere.
De ce? Pentru că, în vremuri de criză majoră, nu rezolvă nimic să te uiți înapoi și să spui: ”Ahaa, n-ați făcut aia, trebuia să faceți ailaltă, ăla e vinovatul, cutare plăti, vă ardem!”.
Spaniolii nu au ales calea asta, a privitului înapoi, a întorsului imaginar în timp și a arătatului cu degentului către vinovați. Au făcut exact pe dos.
Nu au acuzat Guvernul că nu a luat măsuri la timp, nici că nu a ajutat medicii, că n-a oferit testare anti-COVID sau paturi la ATI.
Repet, toate crizele României de azi le-am văzut atunci, dar nimeni nu s-a radicalizat față de politic.
Au ascultat cuminți în continuare de exact același guvern care făcuse praf totul, și-au numărat morții (și aici au greșit la calcul, nu ieșea pasența, ca în acuzațiile lui Vlad Voiculescu), au respectat tot ce se stabilea la Madrid, au pregătit vaccinarea și au privit cu înțelegere și respect spre palatele puterii.
Pe scurt, NU AU POLITIZAT criza.
Oamenii au înțeles că tot ce ajută e SOLIDARITATEA la greu, unitatea în fața dezastrului, implicarea tuturor și lăsarea decontului conflictual pentru mai târziu, când ai depășit criza.
Așa a fost nu doar în Spania, ci și în multe alte țări occidentale, mai ales în cele scandinave, în Suedia, Norvegia, Finlanda, dar și aproape în Danemarca, Germania, Olanda, Belgia samd.
România, ca întotdeauna în istorie la greu, alege să-și verse necazul pe lideri în loc să dea mâna cu ei. Iar asta nu va aduce nimic bun pentru cei care vor veni după Iohannis.
Din contră, succesorii actualei administrații vor moșteni o țară și mai divizată, și mai radicalizată, și mai putredă. Pe care nici Dumnezeu n-o mai poate înțelege, nimeni n-o mai poate salva.
Așadar, dați înainte băieți! Faceți bășcălie ca băieții de la Taxi, omorâți-vă în direct la TV, partid cu partid, om cu om, urâți-vă de moarte, promiteți că vă veți lua gâtul.
Plantați în continuare semințele veninului național, ale violenței ca sursă de viață publică și veți culege exact ce semănați. Căci asta e legea cea mai sfântă a existenței, ca om și ca națiune: ce semeni aia culegi.
