Sarko: faţa înfricoşător de umană a politicii.
Cînd vezi un tip megaultrasuper puternic la G8 bălăngănindu-se, foarte beat, ai două reacţii fireşti: este inacceptabil sau este amuzant. Astfel de momente mă sperie din simplul motiv că îmi dau seama că mari lideri care iau decizii pentru noi toţi nu sînt nici măcar nişte tipi sobri în dorinţa de putere, în dorinţa de a face rău sau bine. Sînt nişte golănaşi, nişte ambiţioşi ridicoli care au ajuns în funcţii supreme îmbîrligînd, vrăjind, călcînd în picioare. Am accese de anarhie în astfel de momente. Felul în care presa franceză se mişcă, foarte lent, e iarăşi un semn aiurea. Poate nu se mişcă pe net, cine ştie.
De cealaltă parte, e doar un om beat. Pare inofensiv în acea stare. E uman. pare mai putin fioros decit atunci cînd se ia în serios. Reacţiile romaneşti de pe net la filmuleţ sînt extrem de dure, dar arată şi un soi de idolatrie (pe plus sau pe minus) pe care o avem pentru lideri de tot felul. Cine ţine mai mult la băutură: Băse sau Sarko?, se întreabă un forumist. Asta da întrebare.
Care ar fi diferenţa dintre imbecilitatea perpetuată prin legături de sînge şi imbecilitatea rezultată din joaca de-a marketingul politic la televiziune. Niciuna. M-am tăvălit de rîs cînd l-am văzut pe preşedintele Franţei bălăngănindu-se. M-a binedispus. În acelaşi timp, mă enervează teribil arbitrariul şi haosul care domină acel G8. E atîta lipsă de tranparenţă şi secretomanie între marii puternici ai lui peşte încît ajung să contrasteze înfricoşător cu propria lor stare de „ivresse”, mult prea omenească. Asta e, ni se prezintă
