Am ratat salvarea Pământului? Am putea trăi efecte catastrofale ”în cascadă” ale dezastrului climatic

Punctul critic către încălzirea globală ireversibilă este posibil să fi fost deja depășit, cu o serie de consecințe "în cascadă" pentru planeta noastră, a avertizat, marți, responsabilul german din cadrul celei mai ample expediții științifice organizată vreodată la Polul Nord, relatează AFP.

"Evaluarea din următorii câțiva ani va determina dacă mai putem salva banchiza arctică prezentă pe tot parcursul anului, printr-o protecție coerentă a climei, sau dacă am depășit deja acest important punct critic al sistemului climatic", a subliniat Markus Rex la Berlin, la opt luni de la revenirea din misiunea internațională cu durata de un an în Arctica.

"Dispariția banchizei din timpul verii din Arctica este una dintre primele mine de pe câmpul minat, unul dintre punctele critice pe care le declanșăm în principal atunci când împingem încălzirea prea departe", a explicat el în cadrul unei conferințe de presă, alături de ministrul german al Educației și Cercetării, Anja Karliczek.

Însă, "ne putem întreba de fapt dacă nu cumva am călcat deja pe această mină și am declanșat deja debutul exploziei", a insistat climatologul și fizicianul, cunoscut om de știință în domeniul studiilor asupra Arcticii.

În cazul în care punctul critic a fost deja depășit, acest lucru poate declanșa efecte negative "în cascadă", a avertizat specialistul, și "poate agrava și mai mult încălzirea, cum ar fi dispariția calotei glaciare din Groenlanda sau dezghețarea zonelor încă vaste de permafrost arctic".

Pericolul planează de asemenea asupra ghețarilor străvechi, a mai spus el, adăugând că "în prezent, nu mai știm dacă putem să salvăm bariera de corali", conform Agerpres.

La revenirea spărgătorului de gheață Polarstern în portul din care a ridicat ancora, Bremerhaven, în nord-vestul Germaniei, la 12 octombrie 2020, șeful misiunii numită MOSAIC a tras un semnal de alarmă asupra banchizei, afirmând că aceasta se topește "la viteză dramatică".

''La Polul Nord, am descoperit (vara) gheață topită, subțire, sfarâmicioasă'', a povestit la acea vreme Markus Rex, evocând totodată ''suprafețe cu apă lichidă cât se putea vedea cu ochii, până la linia orizontului''.