De la apariția stenogramelor “Macovei”, Cristian Tudor Popescu spumegă împotriva mișeliei lui SRS și îl ceartă ușor pe Bogdan Chireac, fostul său coleg. Îmi amintesc că atunci când s-a aflat de contractul lui Chireac cu STS, de 24 de miloane de euro, l-am sunat pe domnul Popescu pentru un scurt interviu. Mi- răspuns că nu știa de afacerile lui Chireac, că nu l-a interesat averea acestuia (într-un top al averilor jurnaliștilor publicat de Săptămâna Financiară, BC stărea sus, foarte sus). Ce, vreți să fac pe NKVD-ul cu colegii mei? Aceasta a fost replica domnului Popescu.
De la apariția stenogramelor “Macovei”, Cristian Tudor Popescu spumegă împotriva mișeliei lui SRS și îl ceartă ușor pe Bogdan Chireac, fostul său coleg. Îmi amintesc că atunci când s-a aflat de contractul lui Chireac cu STS, de 24 de miloane de euro, l-am sunat pe domnul Popescu pentru un scurt interviu. Mi- răspuns că nu știa de afacerile lui Chireac, că nu l-a interesat averea acestuia (într-un top al averilor jurnaliștilor publicat de Săptămâna Financiară, BC stărea sus, foarte sus). Ce, vreți să fac pe NKVD-ul cu colegii mei? Aceasta a fost replica domnului Popescu. Încă mai cred că știa, nu tot, dar ceva știa. Nu avea cum, în calitate de șef de gazetă și jurnalist bine informat, să nu-i fi ajuns la nas nimic din mirosul puturos al banilor pe care îi făcea colegul său.
Astăzi, CTP acuză. Există o presă nescrisă, profitabilă, din care s-au construit averi, spune domnia sa. A aflat asta luni, cu ocaza stenogramelor? CRP-ul -pe care l-a condus atâția ani- mustea de Seresei milionari din tiraje confiedențiale. Cine putea să schimbe starea de lucruri? Niște redactori amărâți, cu salarii la limita decenței? Corectorii? DTP-iștii? Da, poate că și ei - nu e jurnalist care să nu fi știut ce hram poartă un SRS sau un Nistorescu, dar totul s-a redus, de-a lungul anilor, la discuții de fumoar sau bârfe șoptite în pauzele conferințelor de presă- dar oare ar fi stat cineva să le asculte vocile pițigăiate? Cui i-ar fi fost mai ușor să scârme buboiul, lor, care stăteau cu gândul la rata la casă, leasingul la mașină, factura la întreținere ori pamperșii copilului, sau vectorii pentru care mulți dintre primii au ajuns să se facă ziariști?
În fine, nu vreau să-i caut nod în papură lui Cristian Tudor Popescu, îl respect și cred că are o doză de onestitate cu mult peste media șefilor din presa românească. Tocmai de aceea, în condițiile în care jurnalismul a fost terfelit că de-ar face mătănii cinci acum înainte tot nu l-ar primit popa în biserică, de frică să n-o spurce, cred că CTP poate mai mult decât o reacție acidă la Realitatea TV și un editorial tăios în Gândul. Cum ar fi, întreb, ca de mâine să se înființeze Coaliția pentru o Presă Curată, că tot se poartă coalițiile. Cu CTP membru fondator. Asta pentru ca slinul să nu se transforme în scoarță, iar tinerii care s-au înscris anul acesta la Jurnalism, visând, poate, să ajungă chiar CTP, să nu fie nevoiți, peste cîțiva ani, să înghită în sec atunci când SRS se va bate pe portofel după ce la va fi publicat un articol doar în sertar.
Update: Citiți-l pe Istodor, nu bravează. Ce va fi când ne vom resemna toți?
