Denaturata

Notam pe blog, la un moment dat: Media este oglinda în care ne uităm, colectiv, în fiecare zi. Şi apoi acoperim cearcănele, dăm cu tuş la colţul ochilor, ne îmbrăcăm frumos, mergem la serviciu, răsuflăm uşuraţi că sîntem în ordine şi ne minunăm cît este de denaturată. De asta scriu despre ea. Media, în sensul de Noua şi Vechea medie, cu OTV şi TVR, Heroes, telenovele şi reality-show-uri, cu bloguri, flickr, ziare, cultură pop şi tot ceea ce poartă în ele diferitele (şi din ce în ce mai multele) reţelele înspre fiecare individ. Şi, mai nou, cu ceea ce are de contribuit acesta, o dată ce a primit mijloacele şi libertatea nu numai de a se exprima, dar şi de a avea acces instant la o oarecare audienţă. Îmi place media asta, de tipul nou, pentru că este tolerantă cu oricare din membrii săi. Că oricine şi orice îşi găseşte locul aici. Vedete mari lângă staruri porno, Monty Python lângă filme serioase despre suflet, suferinţă şi nimicnicia omului (după cum se descria Woody Allen în Anything Else), bloguri printre alte bloguri, Survivor lângă Star Trek, Coca Cola pe umerii lui Chivu, alături de Bergenbier, Salman Rushdie pe covorul roşu alături de Monica Bârlădeanu. Că se coexistă parodic. Simboluri, coduri, breaking news, fapte de viaţă. Mă enervează că, în acelaşi timp, este plină de prejudecăţi. Sau că în libertatea lumii virtuale conduce aceeaşi ordine tradţională şi cu toate astea nu înţelegem de ce România arată aşa de mică pe internet. Deci va fi un loc de dezbatere şi enervare. În online şi offline şi spaţiul care rămâne între ele. Obiectivul: media, cu tot ce a ajuns să denumească ea şi încă nu ştie.