Herta Müller a cistigat Nobelul. Romania si-a umflat pieptul. As vrea sa citez dintr-un interviu acordat Evenimentului Zilei, în urmă cu un an şi jumătate. Voi reveni pe site cu diversi invitati care sint buni cunoscatori ai operei doamnei Müller, un scriitor mare, dar si foarte incomod pe care nu stiu cît îl va înghiţi poporul român.
Update
Efectul de românesc
Ca o concluzie pe azi. La început au iubit-o pe Herta pentru că e româncă. După aceea nu au iubit-o destul pentru că nu era destul de româncă. După aceea s-a aflat şi că e obsedată de comunism şi de o Romania gri si ceausista. Si nimeni nu mai vrea trecut. Cred ca pînă mîine dimineaţă o vom urî sincer...
Da, a fost clar şi o opţiune de altă natură decît cea literară: se fac 20 de ani de la căderea Zidului. Dar a fost aleasă o scriitoare foarte bună care a povestit experienţa românească. Poate că e un prilej bun să vorbim despre trecut prin ochii ei o vreme. Că se fac 20 de ani şi pentru noi...
Nu e prima oara cind i se reproseaza obsesia pentru trecut. Un pasaj al Hertei despre criticii germani, din Regele se inclina si ucide (Polirom)
Update.
Hop şi CTP: Eu nu vreau Nobelul!
Sînt bun:). Prima întrebare care i s-a pus Hertei Muller la conferinta de presa a fost daca ea crede ca are vreo legatura caderea zidului Berlinului si cei 20 de ani care se implinesc anul acesta. Muller: "nu cred ca premiul are legatura cu acest lucru, dar cred ca ce am scris are legatura cu dictatura, regimul comunist din Romania. Cartile mele au vorbit intotdeauna despre cum de-a fost posibil ca un asemenea regim sa dureze atit de mult, cum a putut sa distruga o tara intreaga, cum a putut sa ia toate drepturile oamenilor."
C.T.Popescu ţine să sublinieze acum la Realitatea că e politic acordat Nobelul. E o abordare nesimţită, nu prea găsesc alt termen. Nu cred că a citit-o pentru că se plînge că Muller a vorbit numai despre dictatură. Păi a scris aproape numai despre asta! Dar a făcut-o frumos, domnule scriitor C.T.Popescu. CTP declară: şi eu sînt scriitor şi nu mi-aş dori premiul Nobel. Cu ce exclud calculele geo-politice calitatea unui scriitor?
Update.
Articolul 1 din Contituţie
Mi-a plăcut abordarea invitatului nostru Ion Bogdan Lefter care vede în succesul Hertei Müller un bun moment pentru discutarea abordării naţionaliste din Constituţie în definirea României. Pentru că nu e aberant să spunem că Müller reprezintă şi România. Dar e aberant să nu înţelegem cum, în ce fel este ea atît de legată de noi.
Update
.
Învăţînd româna în fabrica de tractoare
O scenă povestită de Herta Muller pentru Suplimentul de Cultură despre cum a învăţat romaneste mai bine în fabrica de tractoare. Dupa ce primele lectii au fost luate de la medic şi poliţist... Plus despre dezamăgire produsă de CNSAS:
Update.
20 de ani de la căderea comunismului sărbătoriţi cu Nobel
Dacă stau şi mă gîndesc bine, se premiază prin Herta şi 20 de ani de la căderea zidului Berlinului şi căderea regimurilor comuniste, nu-i aşa? Tot zic ăştia că Nobelul e atent cu situaţii politice, istorice, geografice etc. Şi e norocul nostru că este premiată o scriitoare care a povestit jegul ceauşist şi nu jegul din alte state din regiune. Ea e îmbinarea perfectă de experienţă de outsider.
Update
Mi-a plăcut observaţia lui
Iovănel
. Două mari edituri de la noi aşteptau marea veste: Nobel înseamnă vînzări, nu glumă. Iar Polirom avea un favorit, Herta; iar Humanitas, unul "şi mai" favorit: Amos Oz. Învingător prin KO!
Update
Continuăm relatarea nebuniei declanşate de Müller. Am primit de la
Polirom
o înregistrare cu Hertha Müller citind din singura carte scrisă în romaneşte de la plecarea din urmă cu mai bine de două decenii. Ascultaţi:
Hertha citind din "Este sau nu este Ion"
În care aflăm că Hertha
Herta Müller a cistigat Nobelul. Romania si-a umflat pieptul. As vrea sa citez dintr-un interviu acordat Evenimentului Zilei, în urmă cu un an şi jumătate. Voi reveni pe site cu diversi invitati care sint buni cunoscatori ai operei doamnei Muller, un scriitor mare, dar si foarte incomod pe care nu stiu cit il va înghiţi poporul român. Pînă acum nu a fost deloc un scriitor popular pe aici.
Intr-un interviu din aceeaşi perioadă acordat Cotidianului explica frustrarea de a pleca din epuizare psihica:
Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca
