Gestația albumelor Massive Attack e îndeobște chinuitoare. Au trecut șase ani de la „100th Window” și de-abia în 2010, pare-se, o să avem parte de cel de-al cincilea. Pauzele lungi și dese par să le priască, totuși. Între altele, pentru că încearcă miliarde de variante ale cântecelor viitoare și pentru că le testează neobosit în concerte. Îi cred pe cuvânt atunci când spun că vor să livreze de fiecare dată ceva solid și interesant.
De aceea mi se pare că „Splitting the atom” ascunde mai multe decât dezvăluie. Două cântece și două remixuri care
Gestația albumelor Massive Attack e îndeobște chinuitoare. Au trecut șase ani de la „100th Window” și de-abia în 2010, pare-se, o să avem parte de cel de-al cincilea. Pauzele lungi și dese par să le priască, totuși. Între altele, pentru că încearcă miliarde de variante ale cântecelor viitoare și pentru că le testează neobosit în concerte. Îi cred pe cuvânt atunci când spun că vor să livreze de fiecare dată ceva solid și interesant.
De aceea mi se pare că „Splitting the atom” ascunde mai multe decât dezvăluie. Două cântece și două remixuri care păstrează tradiția colaborărilor „made in Heaven”: de data asta e vorba de Martina Topley-Bird, una dintre cele mai tulburătoare voci ale ultimilor 15 ani, Guy Harvey (Elbow) și Tunde Adebimpe, de la TV on the Radio.
Adebimpe face o treabă excelentă în „Pray for rain”. Cântă de parc-ar recita și nuanțează perfect basul aspru și percuția amenințătoare care au devenit mărcile Massive Attack. Totuși, parcă prea sună a „Angel”, cântecul care deschidea excepționalul „Mezzanine”.
Și „Splitting the atom” are un parfum foarte familiar – e la fel de lascivă și de acaparatoare ca mai fiecare cântec din „Blue Lines”. Ceea ce înseamnă, Slavă Cerului!, R&B esențializat, leneș aproape. „Splitting the atom” se mișcă precum o mâță adormită lângă sobă, imperceptibil. Trei oameni cântă pe rând, se îngână câteodată, timpul pare suspendat – cele 5 minute par o jumătate de oră de calm și voluptate.
Remixurile mă pun pe gânduri. „Psyche” se folosește de vocea Martinei Topley-Bird ca de vreun nemțășug de studio – exasperant de corect, fără acea forță în stare să te surprindă, să te subjuge cu adevărat. Iar „Bulletproof love”, în varianta de față, pare croită pentru after party-urile de la cinci-șase dimineața. Dar, încă o dată, e vorba de remixuri. Abia aștept să aud cântecele propriu-zise. Nu mai e chiar mult.
Massive Attack, Splitting the Atom EP
