De la o vreme, aproape toate dezbaterile și discuțiile în contradictoriu sunt lipsite de orice urmă de cavalerism sau diplomație. Fie că este vorba despre discuțiile de pe bloguri, talk-show-uri televizate sau dezbateri parlamentare, protagoniștii apelează sistematic la insulte, atacuri la persoană și injurii. Paradoxul constă în faptul că acești oameni se pretind, în genere, a fi civilizați, își doresc să fie respectați și opinia lor să conteze. Cu toții cunoștem vorba conform căreia un popor care își uită istoria este condamnat să o retrăiască. Dar oare ce se întâmplă
De la o vreme, aproape toate dezbaterile și discuțiile în contradictoriu sunt lipsite de orice urmă de cavalerism sau diplomație. Fie că este vorba despre discuțiile de pe bloguri, talk-show-uri televizate sau dezbateri parlamentare, protagoniștii apelează sistematic la insulte, atacuri la persoană și injurii. Paradoxul constă în faptul că acești oameni se pretind, în genere, a fi civilizați, își doresc să fie respectați și opinia lor să conteze. Cu toții cunoștem vorba conform căreia un popor care își uită istoria este condamnat să o retrăiască. Dar oare ce se întâmplă cu un popor care își neglijează propriile proverbe? "Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face" zice înțelepciunea populară. Dacă ne numim naține creștină și totuși nu ne putem iubi/respecta concetățenii, măcar acest proverb am putea să îl așezăm la temelia relațiilor noastre cu semenii.
Pornind de la premisa că orice om vrea să fie luat în serios, să aibă o reputație bună și să depășească nivelul dezbaterilor de la cârciuma din mijlocul satului, să încercăm să găsim câteva principii demne de urmat. Evident, aștept și sugestiile dumneavostră. Ce se poate face așadar pentru ca într-o discuție în contradictoriu, opinia noastră să conteze și să se păstreze caracterul civilizat? Ba mai mult, să câștigăm chiar și respectul adversarilor. Ce ziceți de următoarele:
1. Vorbește doar dacă ai o părere documentată, întemeiată pe adevăr și ești în stare să o susții cu argumente. Orice formator de opinie, comentator sau participat la o discuție publică, se va umple de ridicol formulând impresii și opinii bazate pe simpatii. Acuzațiile nesusținute de argumente sunt valabile doar la grădiniță. (Exemplu: Cazul domnului Cristian Pârvulescu)
2. Atacă faptele nu persoana. Oare mai este cazul să vorbim de josnicia atacurilor la persoană? Cine ne dă dreptul să catalogăm oamenii, să îi etichetăm și să îi insultăm? Dacă te revoltă comportamentul cuiva, prezintă calm faptele. Acestea spun tot ce este de spus iar concluziile vin singure. (Exemplu: În loc de Xulescu e un hoț ordinar și un tâlhar notoriu, putem spune: Xulescu se face vinovat de următoarele fapte: 1,2,3 etc. Drept urmare nu este compatibil cu o anumită funcție sau cu un anumit statut.)
3. Păstrează un ton civilizat. Expresii de genul "bă prostule", "măi lingăule", "dobitocule", ca orice altă insultă, nu fac decât să dezvăluie în toată splendoarea lor lipsa de educație și civilizație, lipsa bunului simț, lacunele morale și caracterul mizerabil. Exemple, din păcate, sunt la tot pasul, pe toate blogurile și la toate televiziunile.
4. Nu răspunde cu aceeași monedă. Se întâmplă, de cele mai multe ori, ca participanții la discuții, enervați de comportamentul interlocutorilor, să recurgă la metodele acestora din urmă. O atitudine calmă și respectuoasă, chiar și în fața insultelor, este o victorie în sine. Aceasta atrage respectul multora. (Exemplu: Reacția domnului Cristi China la insultele și criticile unor comentatori.)
5. Recunoaște când greșești și cere-ți scuze. O practică destul de rar întâlnită. Aroganța ne împiedica de prea multe ori să ne recunoștem eroarea și preferăm să persistăm înăuntrul ei ca niște Sisifi contemporani.
6. Asumă-ți responsabililatea pentru propriile afirmații. Aici este vorba mai ales despre comentatorii de pe bloguri, site-uri și forumuri, care din spatele unui pseudonim de genul "Gigel din scara B", "anonim", "Kamikatze32", emit tot felul de inepții și insulte neargumentate.
7. Și poate totuși, după toate aceste argumente, îți dorești în continuare să îți spui părerea, să îți exprimi preferințele sau pur și simplu să afirmi un lucru oarecare. Nu uita să menționezi că este vorba despre o părere subiectivă, o preferință personală sau o afirmație care nu este neaparat bazată pe fapte reale. (Exemplu: "Mie îmi place Crin Antonescu. Nu știu mare lucru despre el dar cred că ar fi un președinte bun.")
Completări?
