Răsărea soarele când am ieșit din oraș. Drumul, în reparație de câțiva ani deja, nu mă deranja cu gropile lui și semafoarele de la fiecare podeț. Încercam să-mi dreg oarecum sânjeneala care mă încerca în prezența șefului. Nici pielea albă din mașina de peste 70000 de euro nu mă ajuta prea mult să mă simt în largul meu. Nu știam exact unde mergem și, neîndrăznind să întreb, m-am hotărât să mă bucur în liniște de peisaj. Cu o seară înainte, pe la ora 22, mă sunase seful să-mi spună că la prima oră plecăm până într-un județ vecin. "Să-ți iei și buletinul cu tine!" mi-a zis, după care a închis.
Ne-am
Răsărea soarele când am ieșit din oraș. Drumul, în reparație de câțiva ani deja, nu mă deranja cu gropile lui și semafoarele de la fiecare podeț. Încercam să-mi dreg oarecum sânjeneala care mă încerca în prezența șefului. Nici pielea albă din mașina de peste 70000 de euro nu mă ajuta prea mult să mă simt în largul meu. Nu știam exact unde mergem și, neîndrăznind să întreb, m-am hotărât să mă bucur în liniște de peisaj. Cu o seară înainte, pe la ora 22, mă sunase seful să-mi spună că la prima oră plecăm până într-un județ vecin. "Să-ți iei și buletinul cu tine!" mi-a zis, după care a închis.
Ne-am oprit în fața unei primării dintr-o comună de munte. Genul de comună în care oamenii trăiesc fie din agricultură și prelucrarea lemnului, fie din turism. Fabricile din zonă au fost închise rând pe rând în anii '90. Prea multe mașini nu circulau pe șoseaua peticită, așa că apariția noastră a atras imediat atenția celor doi săteni care se odihneau pe terasa cârciumei de lângă primărie. Primarul ne-a întâmpinat zâmbitor și ne-a condus în biroul secretarului. Eram eu, șeful meu și un apropiat al acestuia.
La scurt timp am aflat și pentru ce eram acolo. O licitație pentru achiziționarea unui teren. Cum șeful meu aranjase deja lucrurile, mai era nevoie doar de alți doi "ofertanți". Luat pe nepregătite, pus în fața faptului împlinit, era practic imposibil să mă împotrivesc. Nu riscam doar să rămân fără loc de muncă, ci și să mă pomenesc pieton într-o localitate aflată la câteva sute de kilometri de casă. Am completat în liniște oferta și declarația de eligibilitate cu datele care îmi erau dictate. Am făcut o ofertă egală cu jumătatea valorii de piață a terenului. Oferta șefului urma să fie cu doar câțiva euro mai mare. Pe urmă, am sigilat dosarele și ne-am îndreptat cu toții către biroul primarului.
Primarul, un om supraponderal și jovial, ne aștepta împreună cu echipa de consilieri locali. Acolo, timp de o oră, orice rivalitate politică a dispărut dintre aleșii locali. Interesul comun, acela de a-și lua fiecare partea din afacere, a generat o atmosferă plină de voie bună. Probabil, privită din exterior, era o scenă cu adevărat înduioșătoare prin inocența ei. Primarul ne-a povestit vrute și nevrute. Despre modalitatea prin care intenționează să-și lase fiul în fruntea comunei după încheierea celui de-al cincilea mandat, despre felul în care fusese suspendat timp de două săptămâni din inițiativa viceprimarului, de altfel prezent și el acolo. Ne-a relatat chiar plin de entuziasm cum, datorită anunțului oficial obligatoriu referitor la licitație, fusese sunat de un director de bancă. "Alo, domnul primar? Sunt X-ulescu de la banca cutare și mă înteresează licitația" La care el ar fi răspuns: "Și eu sunt primarul din comuna cutare și zic să-ți vezi de treaba ta că nu e pentru tine licitația!". În final, edilul a deschis cele trei plicuri și a anunțat ceea ce nu mai era un secret pentru nimeni. Șeful meu tocmai achiziționase la jumătate de preț un teren într-o zonă turistică.
În drum spre casă ne-am oprit să admirăm achiziția și să mâncăm un păstrăv cu mămăligă la o pensiune. Am ajuns din nou în oraș când deja se întunecase. Șeful meu a recitat solemn un "Slavă Domnului" pentru afacerea reușită și pentru întoarcerea în siguranță acasă. După care, înainte să cobor din mașină, m-a privit serios și mi-a zis: "Vezi să nu spui cuiva. Suntem toți în aceeași oală acum."
____________________________________________________________
*Aceasta nu era o relatare jurnalistică sau un autodenunț. Este doar o povestire bazată pe un caz real. Unul dintre numeroasele evenimente de acest fel care au loc zilnic în România.
