Tema e una clasică: presa sportivă e mizerabilă pentru că asta se “cumpără„ sau pentru că așa se educă voit publicul și e mai simplu să etalezi jegul decât să construiești ceva consistent?
Am scris cu ceva vreme (prin decembrie 2008) un comentariu în paginile Cotidianului de atunci, intitulat “Adio Gigi Becali” în care mă despărțeam publicistic de numele acestui personaj. Și am fost conscvent cu asta. Am facut-o tocmai în ideea că, nepomenit în plus- pe centimetrii aceia puțini pe care îi acopeream saptămânal în presă despre individ, interesul pentru el s-ar
Tema e una clasică: presa sportivă e mizerabilă pentru că asta se “cumpără„ sau pentru că așa se educă voit publicul și e mai simplu să etalezi jegul decât să construiești ceva consistent?
Am scris cu ceva vreme (prin decembrie 2008) un comentariu în paginile Cotidianului de atunci, intitulat “Adio Gigi Becali” în care mă despărțeam publicistic de numele acestui personaj. Și am fost conscvent cu asta. Am facut-o tocmai în ideea că, nepomenit în plus- pe centimetrii aceia puțini pe care îi acopeream saptămânal în presă despre individ, interesul pentru el s-ar fi diluat cu o câtime. Chiar și în contextul originalității e mai atipic să nu-l pomenești decât să nu-i analizezi la nesfârșit toate “profunzimile”. Pe de altă parte renunțarea -fie ea și simbolică- nu lasă liber spațiul decât altora ca el. Borcea, Iancu, Turcu, etc. sunt pe același calibru. și-și fac și ei partea lor substanțială de rating. E totuși o situație ingrată să lucrezi ca moderator pentru GSPTV, Digisport sau sport.ro și să ai curajul unei seri în care să nu ai niciun asemnea personaj invitat, în timp ce la televiziunile concurențiale porcăiala e în toi. și apoi dacă perlele sunt “valoroase” ele sunt remultiplicate cu nesaț de “televiziunile mari”, reluate la nesfârșit în jurnalele de sport și urmate de drepturi la replică în aceeași notă. Grea pedeapsă să asculți turbarea lui Borcea gâtuit de cererea de excludere din arbitraj a vreunui cvasi debutant care nu a văzut stânjeneala lui alde Torje prin vreo margine de careu!
Cum să scapi o flegma de-a lui Giovanni live sau de panseurile graseiate elegant de Iancu? Aproape nicăieri vreo încercare de analiză tactică sau poate un portret tehnic de atacant. Asta ca să rămânem la fotbal. De câte ori ați văzut-o pe Constantina Diță live, in studio? Fără verdicte, dar e probabil autoarea celei mai mari surprize din istoria sportului românesc ! E totuși mult mai ușor să capeți invective live și un telefon încheiat cu ”hai, v-am pupat”, dacă pui lupa pe vreun aut necuvenit. Ce să mai vorbim despre faptul că talk-show-urile anulează spațiile ce ar putea fi umplute cu orice competiție, fie ele și preluări! Câte dezbateri ați vazut la Eurosport sau la SPORT 1?
Cum de n-or fi găsit și ăia un Ivanovici să umple cu amintiri din restaurante și încăierări gângăvite între Turcu și Argăseală? Mizeria ca substitut de sport e un demers jurnalistic egoist și injositor. Piața se educă și prin calitate, dar asta presupune efort, valoare și mai ales curaj. Câți români se uitau la ciclism cand Naum și Banciu au preluat comentariul de la Turul Franței. Datorită lor, chiar și după ce cei doi au renunțat la demers, un anume public a continuat să-i rămână fidel lui Contador, Cancellara sau Hushovd. Cine riscă să schimbe rețeta actuală de rating va caștiga pe termen lung. Și, cu siguranță, nu e vorba doar despre bani.
PS Cum ar deveni oare presa sportiva daca Gazeta si Prosport ar veni sa se alature unui boicot mediatic al lui Gigi Becali? Probabil nu vom afla niciodata...
