Dat fiind că e campanie, gripa porcină primește mai multă atenție din partea editorialiștilor decât ar fi meritat în condiții normale, mai ales că demisia lui Streinu Cercel este suficient de suspectă încât să fie legată de alegeri. Altfel, Andrei Pleșu are un apel savuros către moderatorii dezbaterilor de campanie.
Silviu Sergiu are o observație bună în Evenimentul Zilei: de pe urma gripei porcine câștigă animalele politice.
Isteria de zilele acestea, din jurul virusului gripei noi A/H1N1, este nejustificată, sus pectă și cu adânci rădăcini politice. Foarte mulți
Dat fiind că e campanie, gripa porcină primește mai multă atenție din partea editorialiștilor decât ar fi meritat în condiții normale, mai ales că demisia lui Streinu Cercel este suficient de suspectă încât să fie legată de alegeri. Altfel, Andrei Pleșu are un apel savuros către moderatorii dezbaterilor de campanie.
Silviu Sergiu are o observație bună în Evenimentul Zilei: de pe urma gripei porcine câștigă animalele politice.
Isteria de zilele acestea, din jurul virusului gripei noi A/H1N1, este nejustificată, sus pectă și cu adânci rădăcini politice. Foarte mulți au de câștigat de pe urma acesteia. Nu doar producătorii de medicamente. Panica națională, indusă artificial, îi poate ajuta pe unii să câștige alegerile. Pe alții îi poate face să le piardă. Teama afectează scorul electoral al celor de la putere și îl alimentează pe cel al opozanților. Gripa de tip nou este o temă cu un potențial fantastic în campania electorală. PSD a știut acest lucru de la bun început și era de așteptat să-l folosească din plin. Citește aici
Andrei Pleșu dă cu televizorul de pământ, cu tot ce conține el, moderatori, invitați, dezbateri.
În timpul campaniilor electorale, nevrozele (nu numai cele legate de televiziune) se amplifică. În ce mă privește, sufăr acut de nevroza numărul trei: nevroza telespectatorului. Mă uit mai mult decât e cazul la televizor fie pentru că nutresc speranța nesăbuită a unei dezbateri reușite, fie pentru că vreau să văd, masochist, până unde poate merge prostul gust, reaua-credință, bădărănia, prostia. Simt nevoia, de pildă, să lansez un apel patetic către moderatori.
Ar suna aproximativ așa: „Stimați moderatori! Înainte de a intra în emisiune, amintiți-vă de limitele exacte ale rolului dumneavoastră. Nu sunteți nici experți în domeniiile invitaților dumneavoastră, nici procurori, nici înțelepții cetății, nici copiii ei minune. În general, nu v-ați distins nici prin mari fapte, nici prin mari texte, care să legitimeze aroganța, postura de diriginți ai neamului, stilul casant, nerăbdarea partizană. Sunteți gazde. Adică niște domni binevoitori și niște doamne gentile, atenți la bunele maniere și preocupați să întrețină conversația, colocvialitatea, atmosfera de symposion destins și fertil. De asemenea, sunteți, prin vocație, intermediari și moașe. Treaba dumneavoastră e să mediați între invitați, opinii și temperamente diverse și să conduceți discuția în așa fel încât, în cele din urmă, telespectatorul să vadă născându-se un adevăr, o idee, o temă de meditație. Nu tenebrosul Marte ar trebui să fie patronul dumneavoastră, ci Socrate. Citește aici
Un pic de febră pentru Lelia Munteanu, în Gândul.
Acu să-i văd pe candidații la președinție cum bagă mitingurile în carantină. Cum vorbesc la lume cu masca pe figură. Dacă ar fi să mă iau după ce-am auzit la Moguli TV, o să fie și mai rău. (Fac o pauză. Am frisoane…). Cât a fost epidemie (boleșniță, zi să-i zic), încă se putea rezolva cu un discurs mai acid al lui Crin. O mai aburea Geoană, o mai pansa Doctorul. La pandemie nu te joci. Specialiștii avertizează că poate dura și doi ani. Și pe urmă nu mai știm, dacă murim. (Mă iertați, m-a apucat din senin o tuse seacă…). Citște aici
Din paginile Jurnalului Național, Adrian Năstase face ce a învățat mai bine ]n ultimii cinci ani: mârâie la Băsescu.
De-a lungul celor cinci ani de mandat, Traian Băsescu și-a schimbat adeseori ideile și partenerii de drum, dar a fost constant sub un aspect foarte important: partizanatul total. Imediat după alegere, a încercat să creeze impresia că președinția sa e rezultatul unei revoluții, și nu al unui proces democratic firesc. Un președinte portocaliu, pentru o Românie din ce în ce mai portocalie. Băsescu nici măcar nu s-a străduit vreodată să se afișeze ca președinte și pentru cei de alte culori sau de nici o culoare. Citește aici
