S-a tot vorbit despre postacii angajați de partide să-și spună "opinia" orientată de șefii de campanii. Romania liberă descrie în amănunt procedeul cu ajutorul unui reporter strecurat într-una dintre echipe, cea mai permisivă. Una dintre concluziile îngrijorătoare este felul în care acești oameni sînt organizați să bruieze, să enerveze toată ziua. Nu răspundeți la provocări!
Începem cu un articol nu de opinie, ci despre industria opiniei de partid. Un reporter al Romaniei libere a intrat incognito în rîndurile postacilor. Un material excelent despre cum se intoxică "cel mai liber mediu de opinie",
S-a tot vorbit despre postacii angajați de partide să-și spună "opinia" orientată de șefii de campanii. Romania liberă descrie în amănunt procedeul cu ajutorul unui reporter strecurat într-una dintre echipe, cea mai permisivă. Una dintre concluziile îngrijorătoare este felul în care acești oameni sînt organizați să bruieze, să enerveze toată ziua. Nu răspundeți la provocări!
Începem cu un articol nu de opinie, ci despre industria opiniei de partid. Un reporter al Romaniei libere a intrat incognito în rîndurile postacilor. Un material excelent despre cum se intoxică "cel mai liber mediu de opinie", Internetul. Felicitări, România liberă:
"Sunt oameni care fac asta ca pe un job"
Am inceput sa primesc, de mai multe ori pe zi, liste cu cate 40-60 de linkuri catre ultimele articole politice de pe bloguri, forumuri si site-uri de ziare. Alaturi de mine mai primesc lista de linkuri 16 persoane, despre care coordonatorul de la InPolitics imi spune ca "majoritatea sunt oameni angajati sa faca activism. Nu sunt penelisti, nu empatizeaza cu Crin, pur si simplu sunt activisti, prestatori de servicii. Sunt oameni care fac asta ca pe un job". Pe langa cei 18 mai primesc e-mail-ul si patru membri "supraveghetori" din PNL, dintre care i-am identificat pe Marius Vladu (unul dintre coordonatorii campaniei lui Crin Antonescu), Iulia Huiu (fosta candidata la europarlamentare) si Dan Mihalache (fost deputat PSD, in prezent membru al PNL).
"Noi in birou nu ne ocupam cu activismul", mai aflu, "dar avem o echipa imprastiata peste tot prin Bucuresti si in tara, coordonam activitatea lor".
Zvonuri, denigrari si intimidari
Pe langa lista de linkuri primesc si o lista de mesaje. E simplu: intru pe link si pun comentariul servit. Nu trebuie sa il copiez intocmai, mi se spune, ar da de banuit. Pot fi creativ. Asa ca ma pun pe treaba. In prima zi e respins guvernul Croitoru, asa ca bombardez site-urile cu mesaje in care arat ca "Basescu e singurul vinovat pentru criza" si "a ales sa arunce Romania in prapastie de dragul interesului sau electoral". Tot azi e declarata constitutionala Legea salarizarii unice, asa ca postez: "Dictatorul Basescu a mai castigat o batalie. Dar sa nu se minta, ca nu poate castiga lupta!". A doua zi, urlu despre afacerile fratelui presedintelui, care "put de la o posta". (mai mult)
Un Mircea Geoană agresiv, ba chiar cu trăsături de vampir, i se arată Rodicăi Ciobanu de la Gandul:
A spus că va face multe în Gorj "domnul președinte", împreună cu "băiatul ăsta, care, între timp a crescut" - Victor Ponta și cu "nea Vasile, nea Costică, nea Gheorghe, aici de față" - lideri locali ai PSD de aproape aceeași vârstă cu candidatul. Sâmburele aroganței a prins rădăcini în această cumsecădenie superioară și, punându-l laolaltă cu alte mici manifestări de putere, vedem portretul lui Mircea Geoană într-o altă lumină. I-au crescut colții care, prin primăvară, nu-i ieșeau la număr lui Adrian Năstase și există premise să-i înfigă în mai multă lume. Geoană cel blând și manevrabil există atât timp cât depinde de ceilalți. Dacă va ocupa însă funcția supremă în stat, îi vom vedea o altă față. (mai mult)
Andrei Pleșu e complet plictisit, n-are nici un subiect tentant și scrie atunci exact despre asta:
Pe de altă parte, cititorii sunt exigenți. Și diverși: unii te ceartă că te ocupi cu futilități, în loc să faci metafizică înaltă. Alții te somează să nu mai bați câmpii teoretic, ci, din contra, să ieși la bătaie, să vii cu soluții. Ce-i de făcut? Să mă apuc și eu să glosez pe marginea întâlnirii dintre dnii Traian Băsescu și Crin Antonescu? Dar s-a spus tot: și că dl Traian Băsescu a câștigat, și că dl Crin Antonescu a punctat triumfal. Să intru în subtila dispută despre femei a celor doi combatanți? Să dovedesc relevanța strategică și politică a acestui delicat (și delicios) subiect? Dar toți știm și unde bătea dl Antonescu, și unde nu se dădea bătut dl Băsescu. Să mă las tentat de tenebrosul, dar cusutul cu ață albă dosar Hayssam? Dar cum să iau în serios îngrămădeala confuză de ipoteze, sugestii otrăvite și, deocamdată, nedemonstrabile, aluzii, ghionturi și bâlbâieli pe care le oferă o sumedenie de „vigilenți“ de ocazie? (mai mult)
