Am scris acum câteva luni un text în care povesteam două întâmplări care mi-au marcat adolescența. Prima a fost o tentativă de a copia la un test de fizică, tentativă soldată cu o corigență. A doua a fost o amendă luată pentru călătoria fără bilet cu troleibuzul 1 din Cluj-Napoca. Sunt convins că toată lumea a comis asemenea hoții pe care de multe ori nici nu le vedem ca fiind foarte greșite. Partea tristă e că, înainte de a ne uita în ograda proprie, ne simțim îndreptățiți să îi acuzăm pe alții. Medicul e rău pentru că ia șpagă, polițistul de la școala
Am scris acum câteva luni un text în care povesteam două întâmplări care mi-au marcat adolescența. Prima a fost o tentativă de a copia la un test de fizică, tentativă soldată cu o corigență. A doua a fost o amendă luată pentru călătoria fără bilet cu troleibuzul 1 din Cluj-Napoca. Sunt convins că toată lumea a comis asemenea hoții pe care de multe ori nici nu le vedem ca fiind foarte greșite. Partea tristă e că, înainte de a ne uita în ograda proprie, ne simțim îndreptățiți să îi acuzăm pe alții. Medicul e rău pentru că ia șpagă, polițistul de la școala de șoferi nu îți dă permisul fără o mică “atenție”, ministrul falsifică licitații, consilierul sustrage fonduri și așa mai departe. Oare ei nu au început tot prin a copia din când în când și prin a călători fără bilet?
Când London Times a invitat o serie de scriitori să contribuie la paginile publicației cu eseuri pe tema “Ce este în neregulă cu lumea?”, scriitorul G.K. Chesterton a preferat în locul unui eseu, un răspuns scurt: “Eu“.
