L-am revăzut miercuri pe Ronaldinho, în Real Madrid – AC Milan 2-3. Fostul prim solist al fotbalului mondial a ajuns mai nou un circar. Unul care face câteva numere de jonglerie pe meci. Iese la lumină, zâmbește la public cu dinții săi de căluț, ascunde mingea de câteva ori, o mângâie puțin cu călcâiul, apoi se retrage în culise și își trage sufletul. Se plimbă alene pe teren, ca un purtător ilegal de ghete. Nu știu dacă portarii au alergat miercuri seara mai puțin decât el...
Ronaldinho și-a trecut în CV destule performanțe și este acum într-o fază de automulțumire.
L-am revăzut miercuri pe Ronaldinho, în Real Madrid – AC Milan 2-3. Fostul prim solist al fotbalului mondial a ajuns mai nou un circar. Unul care face câteva numere de jonglerie pe meci. Iese la lumină, zâmbește către public cu dinții săi de căluț, ascunde mingea de câteva ori, o mângâie puțin cu călcâiul, apoi se retrage în culise și își trage sufletul. Se plimbă alene pe teren, ca un purtător ilegal de ghete. Nu știu dacă portarii au alergat miercuri seara mai puțin decât el... Ronaldinho și-a trecut în CV destule performanțe și este acum într-o fază de automulțumire. A fost campion mondial, fotbalistul anului de vreo două ori, câștigător al Ligii Campionilor; a strâns și destui bani în cont, iar acum, la nici 30 de ani, mai joacă doar pentru momentele când este fixat de toți ochii. Nu i se pot face multe reproșuri: omul duce după el prin Europa boemia tipic braziliană. Presa italiană îl critică pe Dinho, dar ce mai contează? Berlusconi l-a adus la Milan, ca și pe Beckham, pentru brand. A sperat să mai vândă câteva tricouri roș-negre în Asia, iar afacerea merge pe profit. Dacă mai dădea și câteva goluri, cu atât mai bine. În toamna aceasta a marcat în Serie A de două ori, în primăvară, o singură dată. Două din cele trei goluri s-au întâmplat din penalty-uri. Prea de ajuns! L-am revăzut miercuri pe Ronaldinho și m-am gândit la Mutu, cel din meciul cu Serbia. De fapt, cel din ultimul an. E mare diferența, veți spune, dar există și similitudini. Prim solistul fotbalului românesc trece și el printr-o fază de automulțumire. Nu a fost campion mondial, nici n-a câștigat Liga Campionilor, dar e evident într-o criză a vârstei. Simte probabil că are de luptat pe teren mai puțin decât în cluburile de noapte. De aceea, probabil, dă rateuri sub tricolor: n-a mai înscris de la Euro 2008! Chiar și la Fiorentina este doar rezervă. Mutu nu este încă un purtător ilegal de ghete, dar poate deveni. Nu are însă rost să îi facem reproșuri: omul duce după el prin Europa fițele și suficiența tipic românești.